despre tatuaje, piercinguri,etc/

[nume]

Eu am niste tatuaje facute din liceu. Am avut, mai bine spus, ca le-am sters (cu laser). Au ramas niste semne care se observa doar daca te uiti cu atentie.

E cel mai rau dintre toate chestiile, tatuajul... ca machiajul se ia usor, cerceii doar ii scoti si nu-i mai porti... dar de tatuaje e foarte greu sa scapi, ca si daca sunt sterse, un mic semn tot ramane in locul unde au fost facute.

E un teribilism, din pacate teribilismul asta cu tatuajele si piercingurile era in voga si cand eram eu in liceu, am facut-o efectiv ca sa fiu "cool"...

Sunt convinsa ca din cei care-si fac tatuaje, 90% regreta acest lucru. Uite insa ca regretul nu este de ajuns... Nu stiu ce sa cred... duhovnicului mi-a fost jena sa-i spun asa ceva...
Si am multe, multe pacate care mi-a fost jena sa le spun... Ma gandesc... doar mama mea stie cat de cat (dar nu tot) despre mine, dar m-a iertat, ca e mama, si eu sunt singurul ei copil... Dar bunicii si restul familiei, daca mi-ar sti toate pacatele, nici nu m-ar mai primi sa le trec pragul...
ultima data cand m-am spovedit a fost acum un an, cand am realizat ca nu-i pot spune duhovnicului toate pacatele din trecut, pt ca sunt pacate prea mari, si ar fi si mult de zis, nici nu m-ar lasa sa termin de spus tot... Regret, si ma duc la biserica duminica si cand mai pot... mai iau anafura, dar si de aia am indoieli ca am voie sa o iau ,la cate pacate si ce fel de pacate am eu...