Era odată o femeie a cărei unic fiu a murit. În marele ei necaz, s-a dus la un om sfânt și i-a zis, “ce rugăciuni, ce formule magice cunoști ca să-l readuci la viață pe fiul meu?”
În loc s-o dea afară sau să încerce să-i explice, i-a răspuns: “du-te și adumi o sămânță de muștar dintr-o casă care nu a cunoscut niciodată vreun necaz. O vom folosi ca să-ți scoatem necazul din casa ta?
Femeia a plecat în grabă în căutarea magicei semințe de muștar. A ajuns mai întâi la o splendidă vilă, a bătut la ușă și a zis: “Caut o casă care nu a cunoscut niciodată necazul. Am nimerit bine? E foarte important pentru mine”.
Dar răspunsul a fost, “ai greșit cu siguranță adresa”, și au început să-i spună toate evenimentele tragice care i-au copleșit în ultimul timp.
Femeia și-a spus, “cine este mai în măsură decât mine să-i ajute pe acești bieți nenorociți? “A rămas să-i aline, apoi a continuat cu căutările ei. Dar oriunde se întorcea, în bordei sau în palate, ea auzea aceleași lucruri: tristețe și nenorocire.
[COLOR=#ff6600]În cele din urmă s-a implicat atât de mult în slujirea celorlalți aflați în necaz încât a uitat de căutarea sa, nerealizând niciodată că de fapt, și-a scos din suflet propriul necaz.[/COLOR]
|