Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

8 Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmaşii mei îndreptează înaintea Ta calea mea.
Unele din pre-scrieri au aşa: „înaintea mea calea Ta”. Şi amîndouă se ţin de înţelegere bine-credincioasă: că, ori calea noastră de s-ar îndrepta înaintea lui Dumnezeu, nu vom lua cercare a rătăcirii; ori calea lui Dumnezeu de s-ar îndrepta înaintea noastră, pe dînsa vom călători şi vom alerga cu sîrguinţă către dînsa. Deci „moştenitoarea” cere să se povăţuiască de către dreptatea lui Dumnezeu, să i se îndrepteze şi să i se înlesnească ei calea, ca astfel să călătorească nestingherită. Simmah a pus această înţelegere: că, în loc de „îndreptează”, a zis: „netezeşte”. Auzim încă şi pe Însuşi Hristos, prin Isaia: „Vor fi – zice - cele strîmbe în căi drepte, şi cea colţuroasă - în cărări netede.” Iar, în alt Psalm, încă Fericitul David a zis: „De la Domnul paşii omului se îndreptează, şi calea Lui o va voi foarte.”
Şi graiurile „moştenitoarei” sînt pline de smerită-cugetare, că nu cere să i se îndrepteze calea pentru a ei dreptate, ci pentru vrăjmaşii ce trăiesc întru păgînătate şi îi dau război cu nedreptate. Apoi, ne arată fiecare din meşteşugirile răutăţii lor:
9 Că nu este în gura lor adevăr,
Cu minciuna - zice - îşi întinează limbile lor totdeauna.
inima lor este deşartă.
Cu cuvintele lor se aseamănă şi se potrivesc şi gîndurile lor, şi mintea lor împreună-mărturiseşte gurii lor.
10 Groapă deschisă - gîtlejul lor,
Mormintele închise au putoarea ascunsă, iar cele deschise slobozesc multă putoare. Asemenea graiuri - zice - rîgîiesc şi aceştia, pline de toată păgînătatea şi putoarea. Şi însemnează prin cuvintele acestea hulele asupra lui Dumnezeu şi graiurile desfrînării şi ale înverşunării[COLOR=#800080][2][/COLOR].
cu limbile lor vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule!
Mai grele decît graiurile ce se grăiesc sînt cele ascunse: că, folosind vicleşuguri, ei lucrează nenumărate rele împotriva aproapelui.
11 Să cadă din sfaturile lor, după mulţimea păgînătăţilor lor leapădă-i pe dînşii! -
Deci să fie aduşi sub judecata Ta - o Stăpîne! - şi să fie învinuiţi de acelea pe care le măiestresc asupra noastră, şi să se înveţe cu cercarea că ţes ţesătură de păianjen, şi să se pedepsească după vrednicia îndrăznirii lor.
că Te-au amărît, Doamne.
Pentru că, pornindu-şi tabăra împotriva celor afierosiţi Ţie, asupra Ta au pornit războiul.
12 Şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine. În veac se vor bucura, şi Te vei sălăşlui întru dînşii.
Şi aceasta îi va umple de veselie pe cei ce au crezut întru Tine. Şi le va da lor dulceaţa veşnică nu pieirea acelora, ci purtarea Ta de grijă, fiind încredinţaţi că vei locui întru dînşii, şi vei umbla întru ei şi îi vei arăta pe dînşii casă afierosită Ţie.
13 Şi se vor lăuda întru Tine cei ce iubesc numele Tău, căci Tu vei blagoslovi pe cel drept, Doamne.
Pentru că, dăruindu-se blagoslovenia şi Pronia Ta slujitorilor Tăi, cei ce s-au făcut îndrăgitori ai numelui Tău vor cugeta mare pentru a Ta purtare de grijă, povestind a Ta putere. Aşa zice şi Fericitul Pavel: „Cel ce se laudă în Domnul să se laude.”
Că cu arma bunei-voiri ne-ai încununat pe noi.
Dumnezeiasca Scriptură numeşte voia cea bună a lui Dumnezeu „bunăvoire”. În acest fel este: „Bine ai voit, Doamne, pămîntului Tău”, în loc de: Bune ai voit pămîntului Tău. Şi, la Fericitul Pavel: „După buna voire a voii Lui”, adică: „după voia cea bună a Lui”. Deci şi aici zice aceasta: Voia Ta cea bună şi multa iubire şi dragoste părintească a Ta s-au făcut nouă şi armă aducătoare de biruinţă, şi cunună de biruinţă.


[COLOR=#800080][1][/COLOR]Acesta e numele adevărat: „Biserică”, iar nu „Templu”. Temple, sau capişti drăceşti, au păgînii şi urmaşii lor din vremurile mai noi, francmasonii.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Aprinderea spre curvie, mai cu seamă spre cei de aceeaşi parte.