Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 105


Aliluia.

În Psalmul 104, proorocescul cuvînt a povestit dumnezeieştile faceri de bine, iar întru acesta le pomeneşte iarăşi, şi prihăneşte nemulţumirea primitorilor acestora şi ne învaţă feluritele pedepse aduse asupra lor. Şi s-a închipuit ca despre faţa celor bine-credincioşi, care tînguiesc primejdiile de obşte şi se roagă a dobîndi cruţare.
Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui!
Lăudaţi-L pe Stăpînul pentru facerile de bine mai dinainte şi aşteptaţi nădejdile cele bune, că bun şi iubitor de oameni este Stăpînul şi pururea arată a Sa milă! Apoi, învaţă că povestirea dumnezeieştilor minuni covîrşeşte firea oamenilor:
2 Cine va grăi puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui?
Nici un cuvînt nu ajunge spre cîntarea de laudă a Dumnezeului tuturor.
3 Fericiţi – cei ce păzesc judecata şi fac dreptate în toată vremea.
Fericirea faptei bune intră sub simţirea păcatului, că cel ce pătimeşte osîndele pentru păcat fericeşte pe cei izbăviţi de acesta, ce şi-au împodobit viaţa lor cu dreptate. Şi fericeşte nu pe cel ce a lucrat dreptatea o dată, ci pe cel ce urmează pururea şi necurmat urmelor ei.
4 Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoirea norodului Tău, cercetează-ne pe noi întru mîntuirea Ta,
Aici, însemnează norodul cel nou şi Biserica cea din neamuri, pe care a învrednicit-o de mîntuire, a căreia împărtăşire învaţă a o răpi mulţimea Iudeilor. Şi împreună-glăsuiesc cu înţelegerea aceasta şi cele adăugate:
5 ca să vedem bunătatea aleşilor Tăi, să ne veselim cu veselia neamului Tău, să ne lăudăm cu moştenirea Ta.
Ne rugăm – zice – să ne împărtăşim de veselia neamului Tău celui nou şi să ne facem părtaşi ai bunătăţii dăruite acelora.
6 Greşit-am cu părinţii noştri, nelegiuit-am, nedreptăţit-am.
Că - zice – de la părinţi am primit călcarea legilor Tale, ca pe o moştenire. Iar „părinţii” numeşte nu pe Sfinţii Patriarhi, ci pe cei ce au fost după dînşii. Că prin cele adăugate aceasta a arătat:
7 Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, şi nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale
Că, atîtea minuni făcîndu-se pentru dînşii în Egipt, n-au voit a cunoaşte a Ta putere.
şi Te-au amărît suindu-se la Marea Roşie.
Că, după ce au văzut pe Egipteni gonindu-i şi marea oprindu-le fuga, n-au voit a aştepta ajutorul de la Tine, ci strigau asupra marelui Moisi, zicînd: „Ne-ai scos să ne ucizi în pustia aceasta, ca şi cînd nu era mormîntul în Egipt!” Dar, cu toate acestea şi arătîndu-se atîta de nemulţumitori, i-a învrednicit de mîntuire. Că aceasta a adăugat: