Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 115

Aliluia.

Evreul, şi ceilalţi tălmăcitori şi încă şi Sirulîmpreunează Psalmul acesta cu cel mai-nainte rînduit, pentru că se ţine de aceeaşi înţelegere; şi, despărţindu-l în doi pe cel de-al 9-lea, cu împreunarea Psalmilor acestora păzesc întocmai numărul de 150 al Psalmilor. Şi acesta are aceeaşi pricină, că cei ce au pomenit acolo de „latura celor vii” şi au pus-o pe aceasta ca sfîrşit al Psalmului, începînd aici, zic aşa:
Crezut-am, pentru aceea am grăit.
Că nu cu ochii trupului am văzut ţara aceea[COLOR=#800080][1][/COLOR], ci credinţa mi-a făcut-o arătată.
Iar eu m-am smerit foarte,
2 eu am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos!
Şi Achila, aşa: „Eu am zis, cînd m-am spăimîntat: Tot omul este mincinos!”, iar Teodotion: „tot omul lipseşte”, iar Simmah: „Şi am zis, mîhnindu-mă: Tot omul minte!” Şi nu aşa prost am pus toate tălmăcirile, ci vrînd să arăt că numeşte minciună buna-norocire omenească, fiindcă curge prea-degrab şi nu are nimic statornic. Că zice: Văzînd această grabnică schimbare, şi aducîndu-mi aminte de buna-norocire a noastră mai dinainte, şi văzînd primejdiile grămădite unele peste altele şi mîhnindu-mă, am zis că nimic nu este întemeiat, nici statornic, iar cel ce nădăjduieşte acestora de faţă ca unor lucruri statornice rămîne mincinos şi se înşeală de nădejde. Aceasta a zis-o încă şi în Psalmul 38: „Însă toate sînt deşertăciune, tot omul ce viază.” Şi înţeleptul Solomon - după ce le-a învăţat pe acestea, măcar de a şi călătorit prin toată buna-norocire, dar s-a atins de fiziologia[COLOR=#800080][2][/COLOR]lucrurilor omeneşti - a pus această înainte-cuvîntare: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sînt deşertăciune!”
3 Ce voi răsplăti Domnului pentru toate cîte mi-a dat mie?
Zice: Fiind înconjurat cu multe şi felurite faceri de bine, nu ştiu cu ce voi răsplăti Făcătorului de bine. Şi nu aşa prost a împreunat acest stih cu cel mai dinainte, ci ne învaţă că Dumnezeul a toate tinde oamenilor ajutorul Său întru feluritele schimbări ale vieţii şi aduce mîngîiere de tot felul celor mîhniţi. Aceasta a zis şi Fericitul Pavel: „Bine este cuvîntat Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce ne mîngîie pe noi întru tot necazul nostru, ca să putem şi noi a mîngîia pe cei ce sînt întru tot necazul cu mîngîierea cu care ne-am mîngîiat şi noi de la Dumnezeu. Că, precum prisosesc pătimirile Lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mîngîierea noastră.” Aceasta a zis şi Fericitul David: „După mulţimea durerilor mele, mîngîierile Tale au veselit sufletul meu.”
4 Paharul mîntuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.
Deci se cuvine a primi cu îndrăzneală moartea pentru Dînsul şi a da Lui această răsplătire pentru facerile de bine cele de tot felul. Că „pahar al mîntuirii” a numit moartea pentru buna-credinţă, că aşa o numeşte Domnul pe dînsa, zicînd: „Părinte, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!”; iar perechii Apostolilor ce au cerut împărtăşirea împărăţiei, aşa i-a zis: „Puteţi bea paharul pe care îl voi bea Eu?” Deci şi aici zice că nevoitorii cei bărbaţi şi prea-viteji ai bunei-credinţe îşi poruncesc loru-şi să facă aceasta. Şi împlinesc această făgăduinţă fiind priviţi de cei de o seminţie, ca şi pe dînşii să-i ascută spre asemenea rîvnă:
5 Rugăciunile mele Domnului voi da înaintea a tot norodul Lui.
Apoi, arată şi rodul acestei morţi:
6 Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui!
Iar dacă lui Dumnezeu Îi este scumpă, căruia din cuvioşi nu-i va fi cinstită?
7 O Doamne, eu - robul Tău, eu - robul Tău şi fiul roabei Tale!
Deci, dacă vom răbda acea moarte vrednică de minune, vom dobîndi cinstea şi slava de la Dumnezeu şi pururea vom fi lăudaţi. Iar dacă - înălţîndu-ne deasupra vrăjmaşilor, cît tabăra acelora să o risipim - vom aduce Stăpînului lauda de mulţumire mărturisindu-ne robia şi fălindu-ne că o avem de la strămoşi (că cei ce sînt siliţi să robească oamenilor se fălesc uneori că au avut strămoşi slobozi, iar cei ce au slujit lui Dumnezeu din dragoste mărturisesc că au robia de la strămoşi), după cuviinţă cred că prea-mare laudă este o robie ca aceasta.
Rupt-ai legăturile mele.
M-ai slobozit de primejdiile mele cele multe şi felurite.
8 Ţie voi jertfi jertfă de laudă, şi întru numele Domnului voi chema.
9 Rugăciunile mele Domnului voi da înaintea a tot norodul Lui,
10 în curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime!
Şi, după ce m-ai izbăvit de primejdii, nu voi fi nemulţumitor către facerile de bine, ci voi răsplăti Ţie jertfa laudei şi voi plăti lauda de mulţumire, toţi cei de o seminţie privind şi dobîndind de aici folosul. Şi voi aduce Ţie această lucrare de cele sfinte în Biserica sfinţită întru numele Tău. Deci putem învăţa şi de aici că şi cînd stăpînea Legea cea veche cei ce luau aminte mai duhovniceşte la Legecinsteau jertfele cuvîntătoare mai mult decît junghierile dobitoacelor, zugrăvindumbrit Noul Aşezămînt.
Şi se cuvine a şti că amîndoi Psalmii se potrivesc şi tuturor bunilor-biruitori Mucenici, că unul şi acelaşi este scopul atît al acestora, cît şi al acelora: că aceia au răbdat moartea cea vrednică de minune pentru Legeşi pentru Puitorul de lege; iar aceştia, pentru Cel ce ne-a mîntuit şi a pierdut moartea, au ales mai bine sfîrşitul decît viaţa aceasta de aici.


[COLOR=#800080][1][/COLOR]„latura celor vii”

[COLOR=#800080][2][/COLOR]De materialitatea lor cea schimbătoare şi pieritoare.