Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 134


Aliluia. Cîntarea treptelor.

Aceasta este altă laudă care s-a adus lui Dumnezeu de cei ce au dobîndit slobozenia. Iar tîlcuirea lui „aliluia” am zis-o mai-nainte întru altele.
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi pe Domnul,
Fiindcă dumnezeiasca fire este nevăzută, ne porunceşte a o lăuda pe aceasta după cuviinţă, zicînd: „Lăudaţi numele Domnului!” Îndestulaţi-vă – zice – cu numirea lui Dumnezeu şi nu căutaţi a vedea cele cu neputinţă de văzut!
2 cei ce staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru!
Zice: După ce v-aţi izbăvit de robia Babilonienilor şi aţi dobîndit buna-cuviinţă şi podoabă a dumnezeieştilor curţi, lăudaţi-L pe Dătătorul bunătăţilor acestora!
3 Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul!
Faceţi pricină a cîntării de laudă bunătatea Celui ce este lăudat!
Cîntaţi numele Lui, că este bun!
Mult cîştig se pricinuieşte vouă şi de aici - zice. Apoi, pomeneşte facerile de bine către dînşii:
4 Că pe Iacov Şi-a ales Lui-Şi Domnul, pe Israil, spre moştenire Lui-Şi.
Iar Simmah, aşa: „pe Israil, spre alegere Lui-Şi.” Zice: Pe dînsul l-a învrednicit de mai multă purtare de grijă, şi l-a numit norod al Său şi, de toţi oamenii grijindu-Se, de acesta s-a grijit cu covîrşire. Pe acestea le-a zis încă şi Fericitul Moisi: „Cînd a împărţit Cel Preaînalt neamurile, cînd a risipit pe fiii lui Adam, a pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu: şi s-a făcut parte a Domnului Iacov, norodul Lui, Israil - funia moştenirii Lui.”
5 Că eu am cunoscut că este mare Domnul, şi Domnul nostru - peste toţi dumnezeii.
Prin înseşi lucrurile – zice – ne-am învăţat vîrtutea Dumnezeului nostru şi că dumnezeii închinaţi de celelalte neamuri nu vor putea nicidecum a se alătura cu Dînsul, că nimeni nu alătură pe Cel ce este, şi de-a pururea este, cu cel ce nu este nicidecum. Apoi, arată puterea lui Dumnezeu din zidire:
6 Toate cîte a vrut, Domnul a făcut, în cer şi pe pămînt, în mări şi întru toate adîncurile.
Cele făcute nu sînt măsurate deopotrivă cu puterea, ci cu voirea: că putea să zidească încă mult mai multe decît acestea şi cu mult mai mari, ci atîtea şi unele ca acestea a voit. Dar toate sînt ale Lui făpturi: cerul şi cele cereşti, pămîntul şi cele pămînteşti, marea şi cele dintru dînsa. Iar „adîncuri” numeşte mulţimea cea nemărginită a apelor, că le-a numit cu multe nume de mări, fiindcă în multe noianuri s-a despărţit marea cea una: că unul este sînul Atlantic, şi altul Oceanul, şi noianul cel Tirenian, şi cel Ionian, şi cel Egeean, şi cel Arabic, şi cel Indian, şi Marea Neagră, şi Propontida[COLOR=#800080][1][/COLOR], şi Elespontul[COLOR=#800080][2][/COLOR]şi alte noianuri, mai multe decît cele zise.
7 Ridicînd nori de la marginea pămîntului,
Pentru că, cu dumnezeiescul cuvînt, firea apelor cea curgătoare în jos se trage în sus, şi se înalţă în văzduh şi adapă pămîntul. Şi a zis că aceasta se ridică „de la marginea pămîntului”, căci din apele mărilor se strînge, iar „margini ale pămîntului” sînt sînurile mărilor.
fulgerele spre ploaie le-a făcut
Prin fulgere mai-nainte vesteşte dăruirea ploilor şi arată minune mai prea-slăvită decît toate minunile: că, străbătînd prin ape, focul cel fulgerător nici pe acelea nu le înfierbîntă, nici el însuşi nu se stinge.
Cel ce scoate vînturile din vistieriile Sale.
„Vistierii” ale vînturilor nu zice că sînt oarecari cămări, ci, de vreme ce voia dumnezeiască porneşte cu lesnire vîntul cînd aerul e lipsit de acesta, pe ea a numit-o „vistierie”, căci, îndată ce porunceşte, despre toate părţile se adună vînturile. Aşa, după ce a arătat zidirea şi purtarea de grijă cele de obşte, de aici înainte povesteşte facerile de bine către Iudei:
8 Care a bătut pe cele întîi-născute ale Egiptului, de la om pînă la dobitoc.
A pus întîi rana cea mai de pe urmă, fiindcă după aceasta au primit Iudeii slobozenia.
9 Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte,
Prin acestea a arătat lucrările de minuni cele de tot felul şi pedepsele.
întru Faraon şi întru toate slugile lui.
Că nu a putut împărăţia să izbăvească Egiptul de bătăile slobozite de Dumnezeu, ci întru aceleaşi rele au căzut şi supuşii, şi împăratul. Aşa a zis Dumnezeul tuturor şi către marele Moisi: „Iată, Eu bat pe tot cel întîi-născut al Egiptului, de la cel întîi-născut al lui Faraon cel ce şade pe scaunul său, pînă la cel întîi-născut al roabei din moară.”
10 Care a bătut neamuri multe
Pe cele ce au locuit de demult în Palestina.
şi a ucis împăraţi tari:
11 pe Sihon, împăratul Amoreilor, şi pe Og, împăratul Vasanului
Dumnezeiescul Moisi a stricat împărăţia acestora.
şi toate împărăţiile lui Hanaan.
Pe aceştia i-a biruit Fericitul Iisus al lui Navi, şi a împărţit norodului ţările şi cetăţile stăpînite de aceia. Aceasta zice şi aici Proorocul:
12 Şi a dat pămîntul lor moştenire, moştenire lui Israil, norodului Său.
Căci pămîntul stăpînit de demult de acei împăraţi păgîni a fost dat lui Israil de Dumnezeul său ca pe o moştenire părintească.