Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 141

Al priceperii lui David, cînd era el în peşteră rugîndu-se.

Pricina Psalmului este arătată: că, gonit fiind de Saul, dumnezeiescul David scapă în peşteră şi se ascunde întru cele mai din lăuntru locuri ale ei. Apoi, văzîndu-l venit acolo pe Saul obosit, a izgonit din minte temerea şi a chemat dumnezeiescul ajutor, pe care l-a şi dobîndit.
Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Şi de aici este arătat că „strigare” numeşte sîrguinţa minţii, căci cum ar fi strigat cu glas cel ascuns, care se sîrguia a se tăinui? Deci zice: Cu toată sîrguinţa am rugat pe Dumnezeu.
2 Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi vesti.
Zice: Am arătat Lui primejdia şi I-am adus cu sîrguinţă rugăciune pentru aceasta. Şi a arătat tăria rugăciunii prin acest „vărsa-voi”.
3 Cînd lipsea dintru mine duhul meu.
Şi făceam acestea văzînd covîrşirea relelor, că mă sălăşluiam lîngă însăşi moartea.
Şi Tu ai cunoscut cărările mele.
Toate ale mele sînt arătate Ţie şi nimic din faptele mele nu s-a tăinuit de ochiul Tău.
În calea aceasta în care umblam ascuns-au cursă mie.
Şi vînătorii urmăresc urmele fiarelor şi întru acelea aşează cursele. Urmîndu-i pe aceştia, Saul iscodea cele pentru David şi, unde se înştiinţa că petrece, acolo îl pîndea. Şi diavolul lucrează aceasta: şi, celui ce călătoreşte pe calea întregii înţelepciuni, îi pune cursa iubirii de dezmierdări; celui ce se bucură de milostenie, laţul măririi deşarte; celui neiubitor de bani, pricinile lăcomiei de arginţi; fecioriei, trufia; şi, în scurt să zic, fiecărei vieţuiri, pîndirea cea lesne vînătoare.
4 Luat-am seama de-a dreapta şi am privit, şi nu era cine să mă cunoască.
Zice: De nicăieri nu am văzut nici un ajutor - că „dreaptă” a numit lucrul celor iubiţi.
Pierit-a fuga de la mine, şi nu este cel ce caută sufletul meu.
Am căzut întru încurcături nescăpate şi nu aflu drum de fugă, nici pe cine să-mi ajute.
5 Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădejdea mea,
Deci Te rog pe Tine, de Care am spînzurat ale mele nădejdi.
partea mea eşti în pămîntul celor vii!
6 Ia aminte spre rugăciunea mea, că m-am smerit foarte!
Dumnezeiescul David a numit de multe ori „parte” a sa pe Dumnezeu, şi acum a făcut acest lucru iarăşi, zicînd: Nu am nici un alt ajutor, ci pe Tine doar Te ştiu, şi prin Tine mă rog a dobîndi viaţa. Iar „smerenie” numeşte aici primejdiile, că şi Simmah a arătat aceasta, zicînd: „Ascultă-mi graiurile mele, că am obosit foarte!”
Izbăveşte-mă de cei ce mă gonesc, că s-au întărit mai mult decît mine!
Războinicii s-au făcut mai tari decît mine, dar cu ajutorul Tău voi scăpa din mîinile lor.
7 Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău!
Iar Achila, aşa: „Scoate din închisoare sufletul meu!” Căci, războinicii fiind tăbărîţi lîngă uşa peşterii, era ţinut ca într-o puşcărie şi ca în temniţă. Şi făgăduieşte că, după ce va dobîndi mîntuire, va răsplăti facerile de bine cu laude.
Pe mine mă aşteaptă drepţii pînă ce vei răsplăti mie.
Iar Simmah, aşa: „Drepţii vor încununa numele Tău, după ce îmi vei face mie bine”, pentru că vor lua facerea de bine către mine drept zălog al mîntuirii lor, şi pe Tine, Dreptul Judecător, Te vor lăuda.