Acatiste catre dumnezeu la necazuri/ probleme/boli

[patinina34]

Condacul 7:

"Celui care huleste împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta aceasta nici în veacul acesta, nici în cel viitor", a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt strãin ne cutremurãm, ca nu cumva sã fim judecati cu cei neascultãtori si cu luptãtorii împotriva lui Dumnezeu. Nu lãsa, Duhule Sfinte, inima noastrã sã plece spre cuvinte de viclesug. Întoarce din schisme, eresuri si necredintã pe toti cei rãtãciti, iar pe întâi nãscutii Bisericii Tale învredniceste-i sã cânte în vecii vecilor: Aliluia!

Icosul 7:

Când S-a îndepãrtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima si nelinistea l-au cuprins, iar întunericul deznãdãjduirii l-au coborât în cele mai de dedesubt; asa mi s-a întâmplat si mie în ziua întristãrii si împietririi cugetului meu, cãci m-am îndepãrtat de la lumina Ta; ci dã-mi a Te chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu pânã ce lumina Ta mã va lumina pe mine, cel împutinat la suflet:

Vino dar, si nu mã lepãda pentru cârtirea si nerãbdarea mea;
Vino si potoleste cumplita vijelie a tulburãrii si aprinderii;
Vino si odihneste pe cei necãjiti de strâmtorile vietii;
Vino si îmblânzeste inima în ziua împietririi si a mâniei;
Vino si surpã urzelile, tulburãrile si spaimele duhurilor întunericului;
Vino si dã-ne cu suflarea Ta, inima zdrobitã, ca prin rãbdare sã mântuim sufletele noastre;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 8:

Mântuieste-mã, Cerescule Pãrinte!
Sãraci suntem, neputinciosi si orbi, si goi duhovniceste!
Dãruieste-ne aurul Tãu, cel curatit în foc, cu vesmânt alb acoperã rusinea noastrã, vindeca ochii nostri cu alifia Ta. Pogoarã si în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul prea Sfântului Tãu Duh, Cel de viatã fãcãtor, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nasteri pe toti cei ce cântam: Aliluia!

Icosul 8:

Ca turnul Babel se prãbuseste fericirea pãmânteascã. Jalnice sunt toate strãdaniile omenesti. Bine îmi este mie ca m-ai smerit, cã în pãcate si în cãderi mi-ai acoperit toatã slãbiciunea si nimicnicia. Fãrã de Tine nimic nu putem face, dar nãdãjduim cã ne vom mântui prin harul Tãu, grãind:

Vino dar, Unule Prea Înteleptule Ziditor al vietii;
Vino si lãmureste-ne cãile Tale cele neîntelese;
Vino precum un fulger si lumineazã sfârsitul vietii pãmântesti;
Vino si binecuvinteazã tot începutul bun pe care îl punem;
Vino si fii nouã ajutãtor la fapte bune;
Vino si lumineazã mintea noastrã în ceasul descumpãnirii;
Vino si dãruieste duh de pocaintã, ca sã se risipeascã prin aceasta scârbele ce stau sã vinã asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 9:

Atât a iubit Dumnezeu lumea, cã si pe Fiul Sãu cel Unul Nãscut L-a dat , Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Maria Fecioarã, si si-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, iar prin sângele Sãu rãscumparat-a din pãcat si din moarte întreaga lume! Pentru aceea, toatã zidirea asteptând libertatea mãririi fiilor lui Dumnezeu, cântã Tatãlui Care a iubit, Fiului care a rãscumpãrat si Duhului Care sfinteste: Aliluia!

Icosul 9:

Duhul Cel Fãcãtor de viatã, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel a odihnit si asupra mea, când mã aflam la scãldãtoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însã lucrarea bunãtãtii Sale din pricina greselilor mele. Pentru aceea, precum asteaptã zorii drumetul rãtãcit noaptea în pãdure, asa si eu însetez de razele tale, Bunule, ca sã nu pier cu totul:

Vino dar, la cel Pecetluit cu numele Tãu cel înfricosat;
Vino dar si usureazã cugetul chinuit si pârjolit fãrã crutare;
Vino si înnoieste întru mine chipul Tãu ce S-a întunecat;
Vino si risipeste nãlucirile cele nãscute din pãcat;
Vino si mã învata sã împãrtãsesc durerile cele strãine;
Vino si pleacã-mã sã iubesc întreaga Ta zidire;
Vino si dã-mi iarãsi bucuria mântuirii Tale;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si Te sãlãsluieste întru noi!

Condacul 10:

Duhul Sfânt naste a doua oarã pe om spre viata vesnicã. Duhul Sfânt însufleteste pe mucenici, sfinteste preotii, încununeazã pe cei drepti, face din pâine si vin Însusi Dumnezeiescul Trup si Sânge. O, adâncul bogatiei si întelepciunii lui Dumnezeu! Dã-ne cununa darurilor Tale: Dragostea vesnicã si atotiertãtoare, care se întristeazã pentru vrãjmasi si vrea ca toti sã fie mântuiti fiind prin ea, ca niste fii ai luminii si strigãm: Aliluia!

Icosul 10:

Cine ne va despãrti de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau golãtatea, sau nevoia, sau sabia? Dacã ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pãmânt, avem mostenire nepieritoare în ceruri: ci dã-ne, Doamne, sã Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasã si cu nevointa întregii vieti:

Vino, Atotputernicule Duh, si ne sporeste credinta atotbiruitoare;
Vino si ne dã îndrãzneala în rugãciune;
Vino si încãlzeste inimile, ca sã nu se rãceascã dragostea noastrã din pricina prea multor fãrãdelegi;
Vino si dã-ne sã nu cãdem în vreme de prigoanã si de batjocorire a credintei;
Vino si ne pãzeste de ispite peste puteri si de sminteli;
Vino si înviazã inimile noastre prin înrourarea Ta;
Vino, tãmãduieste-ne, sfinteste-ne si ne ridicã, Bunule, cu harul Tãu;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte si te sãlãsluieste întru noi!