Rugaciunea

[14carol06]

"Si iata o femie cananeanca,iesind in calea Lui stria,zicand:"miluieste-ma Fiul lui David!""(Mt.15,22).E impresionanta lupta aceasta intre Domnul Hristos si femeia cananeanca.Femeia era coplesita de o mare durere,fiica ei era pe patul mortii.Cine este mama ,probabil,isi da seama ce este grija si suferinta pentru copilul sau.Dar pe cat de mare era durerea ,pe atat de mare era credinta in Mantuitorul in puterea si bunatatea Lui Dumnezeiasca,pentru ca voia sa-si vada fiica sanatoasa,alerga ,strigand:"Miluieste-ma!",cum zice si psalmistul:"Dintru adancuri am strigat...".Nu a strigat odata,de doua ori,ci astaruit indelung,cu tot mai multa incredere-pana candDomnul ii zice:"O,femeie,mare este credinta ta!".Se implinesc cuvintele :"Cereti si vi se va da ...".Femeia cananeanca ne arata puterea rugaciunii,puterea staruintei in rugaciune.Sa ne oprim,putin,asupra cuvantului"RUGACIUNE".Rugaciunea este inaltarea sufletului la Dumnezeu;cel ce se roaga sta de vorba cu Dumnezeu,cu Fiul Sau,cu Maica Domnului,cu sfintii.Rugaciunea ne ridica pana la cer,sau coboara cerul in noi.In rugaciune aducem toate bucuriile si durerile noastre,toate visurile si vrerile noastre,toate bunatatile si nevoile vietii noastre,toata credinta si toate indoielile noastre,toata nadejdea si toata desnadejdea noastra,tot ceea ce planuim sa facem sau ceea ce facem,tot ceea ce ne e de trebuinta.Totul si toate,intreaga fiinta,viata cu intamplarile ei marunte si mari,insemnate sau neinsemnate,le punem in fata Lui Dumnezeu cu increderea deplina ca El,fiind Parintele nostru,ne iubeste,si noi,fiindu-i fii,ne indeplineste toate cererile si dorintele noastre.De acest lucru ne-a incredintat Mantuitorul Insusi,zicand:"orice veti cere de la Tatal Meu,intru numele Meu,El va va da voua...".Pilde de rugaciune ne da Mantuitorul in activitatea si viata Sa;ne invata TATAL NOSTRU,se roaga 40 de zile si posteste in pustiul Carantaniei,se roaga in locuri linistite,pe munte sau in gradini.Alteori multumeste Tatalui cu glas tare(la invierea lui Lazar:"Parinte multumescu-Ti,ca M-ai ascultat(Ioan11,41),si apoi L-a inviat pe Lazar).Altadata bucurandu-Se cu duhul cand a vazut succesul ucenicilor la propovaduire,a zis:"Multumescu-Ti Tie Doamne,Parinte al cerului..."(Luca10,21).In gradina Ghetsimani,cand firea omeneasca se zbatea in fata patimilor si a mortii,Mantuitorul cade cu fata la pamant,rugandu-Se cu sudori de sange:"Parinte,de viesti...(Luca22,41-44)si implinind voia Tatalui,a pasit deschis spre rastignire.Inainte de a Se desparti de ucenicii Sai,a zis:"Parinte a sosit ceasul...Proslaveste pe Fiul Tau!".aceasta rugaciune cuprinde cereri de grija si iubire pentru uceniciiSai,pentru cei ce vor crede in Cuvantul Lui,deci pentru toti crestinii.Acesata este cea mai minunata din toate rugaciunile ce s-au rostit vreodata sub taria cerului.Pe cruce Domnul a zis:Parinte,iarta-le lor,ca nu stiu ce fac!"(Luca23,34),si mai apoi:"Parinte in mainile Tale Imi dau Duhul Meu!"(Luca23,46).Toate acestea ne arata ca viata Mantuitorului a fost o viata de rugaciune,in bucurii si in dureri.El ni S-a dat pilda ,noua,ca asa cum S-a rugat El si noi sa ne rugam in orice clipa a vietii noastre,fie bucurie sau durere,suferinta sau fericire.Rugaciunea facuta cu staruinta are mare putere si ne putem invrednici de dragostea Lui,astfel sa ne intareasca vointa,pe calea binelui,sa toarne numai iubire in inima noastra.Sa nu cerem ce nu ni se potriveste sa cerem,cum afacut mama fiilor lui Zevedei;"Cereti si nu primiti,ca nu stiti ce cereti!",sau precum s-a intamplat cu cei doi ucenici,Ioan si Iacob cand au cerut sa se pogoare foc din cer sa arda satul samaritenilor zicandu-le lor:"Nu stiti a carui duh sunteti-Fiul Omului n-a venit sa piarda sufletele ci sa le mantuiasca!"(Luca9,54-56).Sa ne rugam mereu:"FACA-SE VOIA TA DOAMNE!",caci voia Lui este mantuirea,pacea bucuria si fericirea desavarsita,a noastra a tuturor oamenilor.