Despre copii
Doamne-ajuta!
Vorbirea despre copii ar trebui sa o facem ca pe o spovedanie. Cu capul plecat, cu sufletul frant, dupa ce postim.
Copiii vin curati. Mici stele ce radiaza dragoste senina. Dar divin pe care am uitat cum sa-l dorim, pe care nu stim sa-l primim si sa-l pretuim.
Mi-aduc aminte ca stateam toti trei la masa din sufragerie. Sotia, baietelul si eu. Fiecare pe cate o latura a mesei. Ne uitam la el cum manca. Avea cam 3 ani. Era usor suparat ca il certasem pentru nu stiu ce trasnaie. Nu prea avea chef de mancare si, oftand plimba mancarea prin farfurie. Asa, cu privirea urmarind cercurile linguritei prin farfurie il aud spunand jumatate ca pentru sine, jumatate pentru noi: "Nu trebuia sa ma certati" "De ce, intreaba sotia" "Asa, ca nu trebuia. Eu v-am ales" I-am facut semn sotiei sa taca. "Eu am vrut sa vin la voi" "De unde, apuc eu sa ingaim" "De acolo. De sus" "Cum?" "V-am vazut" Si atunci si-a ridicat privirea catre mine. Avea pe atunci niste ochi verzi-albastri cum n-am mai vazut.
Omul frumos de ieri il strica pe omul frumos de azi intr-o spirala infernala care si-a ratacit adevarul in propria-i agitatie inutila.
E, ganduri... Aviz, celor tineri.
Doamne-ajuta!
__________________
Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul... Rugandu-ma - pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici - aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: "Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant"..."
|
11.02.2009, 00:33:06
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode