Ispita !

[carmina]

doresc sa va multumesc tuturor pentru sfaturi si ajutor;a fost o perioada grea,in care a trebuit sa ma retrag in mine insami pentru a-mi analiza gandurile si faptele.
la spovedanie,dupa multi ani,pentru a ma putea impartasi,mi s-au pus urmatoarele conditii:renunti definitiv la tigari,postul Craciunului nu este de ajuns-prea usor,trebuie tinut tot postul Pastelui,abia atunci te poti impartasi.
la cateva zile dupa spovedanie am aflat cu adevarat ce inseamna pocainta,durerea,lacrimile,sentimentul de parasire,vinovatia...
am incercat,dar nu am reusit sa renunt definitiv la tigari;toata viata am respectat legile moralitatii,in doua randuri am fost nevoita sa iau totul de la capat;am rezistat fara sa-mi fie rusine de mine,de faptele si gandurile mele...de multe ori,in loc sa ripostez la vorbele si faptele rautacioase,jignitoare ale celorlalti-colegi,familie,am lasat de la mine,gasindu-mi linistea la o tigara.
nu am vointa din acest punct de vedere,stiu,dar atata vreme cat am renuntat la tigari,am constatat ca mi se schimba comportamentul,incep sa devin ceea ce n-am fost niciodata,rea,agresiva,apar ganduri noi pentru mine,nu din cele bune...nu ma mai recunosteam pe mine insami...
nu am avut puterea sa lupt cu avalansa atator patimi ce se dezlantuiau deodata....
nu ma mai puteam ruga,singura rugaciunea mintii imi ramasese...ca un ostatic inchis intre ziduri groase.....
nemaiputandu-ma ruga eu insami,am inceput atunci sa vorbesc celorlalti despre rugaciune,despre invataturile Sfintilor Parinti...
sentimentul ca sunt cea mai demna de dispret nu ma paraseste;nu mai pot spune cuvintele rugaciunii "stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati,spala-ma-vei si ca zapada ma voi albi..." pentru ca stiu ca nu va fi asa.........