Va rog sa cititi si sa nu va panicati.Sa ne pregatim pentru mucenicie!

[Leinarius]

Cine pe cine indeamna la mucenicie???
Mucenicia sau martirajul sunt asumate de catre o persoana in Numele lui Hristos pentru a nu se lepada de Mantuitor, spre lauda lui Dumnezeu - arata lucrarea Duhului in inima omului, Duhul intareste, Hristos mantuieste, Tatal este laudat in Ceruri, slava Lui.
De lucruri va temeti? Cu ce poate vatama un nenorocit de cip sufletul tau? Ce pata face noroiul de pe drum asupra inimii crestinului? Dar nelinistea, rumoarea si inchipuita mucenicie pentru pricini desarte oare nu ne tulbura si nu ne induce ganduri de pacat?

Singura problema cu aceste nenorocite de cipuri este ca sunt portite de violare a libertatii persoanei. Restul e tulburare si deznadejde. Ne temem de lucrurile lumii acesteia si ne dam in grija uneltitorilor vazduhului... Ce a zis Arhanghelul cel cuminte: SA STAM BINE, SA STAM CU FRICA. NU sa urlam, nu sa luam coasa in mana.

Semnul pe mana sau pe frunte il PRIMESTI nu ti se pune. Adica Sfantul Ioan nu zice de un semn in lucrurile lumii ci de pecetea lui antihrist. Sa primim pecetea Duhului Sfant, Sfanta Impartasanie cei vrednici de ea, sa umblam in calea Bisericii si sa cautam cumintenia si linistea mintii. Sa nu intram in furtuna lumii, ca acolo sufla duhurile vazduhului.

Nu mai indemnati pe toti la mucenicie, ca smintiti pe cei mai mici si intristati pe cei batrani. Mucenicia vine la indemnul launtric al Duhului si ea se infaptuieste in cumintenie si in pacea inimii. Daca unii monahi s-au ingrijorat de ceva sau de altceva nu inseamna ca grija lor este o povara pentru toti. Sa se cerceteze fiecare si sa stie daca poate duce mucenicia cea mai mica, aceea care pentru cei mai multi dintre noi este maximul puterii proprii: lupta cu pacatul si cu ratacirea. Cand vom fi biruit pacatul sau vom fi fost macar pe cale, atunci poate putem sa intindem mana si altora. Pana atunci sa nu fim calauze chioare orbilor, ca ne inghite vantul negurii.