Patima slavei desarte

[georgeval]

În prealabil postat de cristiboss56

Apropo de cei care ne consideră "ciudătenii" şi se ghidează numai legile lumeşti , Sf.Ioan Sinaitul ne indeamnă să rămânem in iubire faţă de ei. Greu de urmat, dar nu imposibil, dar cel puţin indiferenţi de atitudinea lor, putem cu siguranţă. "Smerit cu adevărat este cel a cărui iubire nu se impuţinează faţă de cei care râd de el. Multe şi neobişnuite sunt lucrurile prin care slava deşartă il imbie pe robul ei. In Biserică pe cei trândavi ii face râvnitori, pe cei fără voce ii face plăcuţi la cântare, pe cei leneşi ii face privighetori. Când cei stăpâniţi de slava deşartă sunt cinstiţi, deuin mândri, şi când sunt dispreţuiţi , ţin minte răul. ( cât adevăr ! ! ! ! ! ! ) Cel care se mândreşte pentru harismele sale trupeşti, adică pentru deşteptăciune, pricepere, citire şi grăire frumoasă şi pentru toate câte le are omul, fără să se ostenească el, nu va dobândi niciodată harismele mai presus de fire. Pentru că cel care se arată nemulţumitor faţă de cele mici se va arăta la fel, şi trufaş , faţă de cele mari ". ( Orice comentariu este de prisos ! ! ! ) .

Corect. Din punct de vedere duhovnicesc nu exista stare neutra pentru Dumnezeu, fie sun in comuniune cu El-fiu al lumini, fie in afara comuniunii-in intuneric-fiu al intunericului.
In Apocalipsa ni se spune ca "pe cei caldicei ii va arunca Dumnezeu".