Fiti precum copiii...

[Marius22]

[SIZE=2]<<"Fiti precum copiii ...". Dar sunt copiii spirituali? Pe de alta parte, nu a cucerit crestinismul lumea cu copilaria lui? Creand "teologia morala" si "spiritualitatea", nu a inceput crestinismul sa o piarda? Spiritualitatea se poate dobandi in budism sau de la numerosi William James, insa bucuria inocenta a copilului se poate gasi doar in crestinism.

Sursa falsei religii este incapacitatea de a te bucura, sau mai degraba, respingerea bucuriei, pe cand bucuria este esentiala, deoarece este rodul prezentei lui Dumnezeu. Nu poti sa nu te bucuri, stiind ca Dumnezeu exista.

Doar puse in legatura cu bucuria, frica de Dumnezeu si umilinta sunt drepte, autentice, fructuoase, in lipsa bucuriei, ele devin demonice, cea mai profunda denaturare a oricarei experiente religioase. O religie a fricii. Religia falsei umilinte. Religia vinei. Toate sunt niste ispite, niste capcane - foarte puternice intr-adevar, nu doar in lume, ci si in sanul Bisericii.

Oamenii "religiosi" privesc bucuria, adeseori, cu suspiciune. Izvorul principal al tuturor este "sufletul meu se bucura in Domnul..." Frica de pacat nu ne mantuieste de el. Bucuria in Domnul mantuieste.
[/SIZE]
[SIZE=2]Un sentiment de vinovatie sau moralismul nu ne elibereaza de aceasta lume si de ispitele ei. Bucuria este temelia libertatii in care suntem chemati sa ramanem. Unde, cum si cand s-a denaturat aceasta tonalitate a crestinismului - sau, mai degraba, unde, cum si de ce au ajuns crestinii imuni la bucurie? Cum, cand si de ce, in loc sa usureze oamenii suferinzi, Biserica a ajuns sa-i intimideze si sa-i inspaimante?”>>

(Biografia unui destin misionar, Jurnalul Parintelui Alexander Schmemann )[/SIZE]