
08.03.2009, 00:19:37
|
 |
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 17.04.2006
Mesaje: 1.790
|
|
[COLOR=blue][SIZE=3]Monolog nocturn[/SIZE]
Bună seara, Andrei! Vin spre tine, închipuire albastră, plăsmuire din vis și speranțe. Dă-mi voie, deschide ușa și lasă-mă lângă tine.
Primește-mi iertarea pentru o greșeală nesăvârșită. Vin la tine cu icoana primului tău cuvânt, cu lumânarea de ceară din care se înalță un fum subțire, albastru ca tine.Vin să-ți cer iertare, imagine cu ochi perfizi. Te văd peste tot, fără să exiști niciunde. Și arzi în mine ca lumânarea ce-o țin între degete.
Te iubesc, da, te iubesc de mult fără ca tu să-ți închipui că mai există și oameni care iubesc umbre. Ca să ajung la tine am trecut trei dealuri. Atunci le-am călcat nepăsătoare. Acum mi-e frică să trec fără tine. Dă-mi umbra ta, lasă-mă să mă sprijin de tine, tu singurul gând și marele vis.
Ești mai frumos ca Făt Frumos cel Trist. Dar tristețea ta e perfidă, ca apariția și dispariția ta.
Acum încă odată cer iertarea ta blândă și, ascultă-mă, tu - umbră de vis, coboară din albastru în chip de noapte, de vis sau măcar în chip de floare de nu-mă-uita...[/COLOR]
__________________
[COLOR=green]"În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluționar..."
George Orwell[/COLOR]
|