Bataia nu este buna in sine, insa data la vreme (in copilarie, din dragoste) aceasta poate naste roade bogate. Solomon zice: "Cine'si iubeste odrasla, nu'si cruta varga." Cu masura, aceasta este spre zidirea unui om asezat si cu dragoste de oameni. Tot asa vad eu si suferinta, ca o bataita ingaduita de Dumnezeu copiilor Sai celor neascultatori. Foarte frumos ni se arata aceasta si in Epistola catre Evrei, doar ca noi am cam uitat cele scrise in ea.
"Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: "Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste". Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste? Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata? Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui. Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii." (Evrei 12, 5-11)
|