Cat sa ma rog?

[Fani71]

În prealabil postat de giovaninnaa

Ziua buna! sa revin... sunt convinsa si constienta ca a-l avea pe Dumnezeu in gandul si in sufletul meu mereu, este o mare taina, o mare bucurie, si aduce multa lumina. Spre asta tind si sper ca intr-o zi o sa ajung sa fac asta!

Insa totusi ma lupt si cu nelamuririle mele... si revenind la ce ma framanta... ma mai gandeam ca daca ne-am lasa total in voia Domnului, si nu ne-am mai ruga pentru diferite maruntisuri, ar insemna totusi sa fim marionete, si El nu ne vrea astfel. Nu ne-am bucura de liberul arbitru. Sau liberul arbitru se manifesta doar in alegerea esentiala - aceea de a urma sau nu calea ortodoxa?

Cred ca este o taina aici, legata de felul cum anume vointa noastra se contopeste cu cea a lui Dumnezeu. Adica abia atunci cand ajungem acolo, suntem cu adevarat liberi. Pana atunci bajbaim.
Este un paradox - ca toate lucrurile esentiale care ni se spun.

Pana sa ajungem acolo, cred ca putem sa ne rugam si pentru ce ni se pare noua bine, dar spunand mereu 'faca-se voia Ta'.

Mai este ceva: Hristos da parabola vaduvei care il bate la cap pe judecatorul nedrept, el o da afara pe usa si eza intra pe fereastra. Ideea parabolei este ca si pe Dumnezeu daca il batem mulmt la cap :-) ne indeplineste rugaciunile. Se spune cateodata ca un bolnav s-a vindecat datorita rugaciunilor, nu? Cred ca prin rugaciunile noastre se intampla intr-adevar ceva, nu este 'numai' voia lui Dumnezeu care se face, El actioneaza si dupa cum il ruugam noi.

Este un subiect complicat.. O carte buna despre rugaciune este cea a Mitropolitului Antonie de Souruj (din Anglia), Scoala Rugaciunii.

PS
C. S. Lewis a spus:
Există două feluri de oameni: cei care îi spun lui Dumnezeu "Facă-se voia Ta" şi cei cărora Dumnezeu le spune "Bine, acţionează după cum crezi".

Interesant, nu?
Probabil, exista mai multe nuante la mijloc intre astea doua.