Experienta personala
Cu mult timp in urma spuneam rugaciuni inainte de culcare si la trezire intr-un mod mecanic, fara sa simt nimic deosebit, de parca din obligatie, sa imi mearga bine.Apoi, la un moment dat, m-am gandit ce ar fi daca m-as concentra asupra semnificatiei fiecarui vers in parte si sa incerc sa "simt" ceea ce zic.Asta a avut ca efect o stare de calm al mintii si de stare de spirit pozitiva.Dar de la un timp incoace nu mai simt nimic, nu pot sa "simt" ceea ce zic, si ieri chiar m-am oprit la mijlocul rugaciunii "Tatal nostru" si mi-am dat seama ca de fapt nu ma rugam.
Repetam mecanic o formula consacrata, ale carei sectiuni nici macar nu ma reprezentau."Asa cum iertam noi gresitilor nostri"??Mda, la cat de mult iert eu, m-ar aduce direct in iad.Si in cea cu ingerasul zicem "Eu sunt mic, tu fa-ma mare", mare insemnand ce?Mare fizic, ca Michael Jordan, mare in functie, mare dpdv spiritual?Asa ca m-am oprit si am spus ce simteam, si cu asta basta.Ce credeti?
|