ura

[anna21]

În prealabil postat de topcat

Implica sistemul limfatic, descarca-te, trage-i o injuratura, e si asta un dialog activ, cred ca ar intelege imediat ce simti pentru ea :)
Oricum, pasivitatea nu face decit sa adinceasca problema, nu e cea mai buna solutie.

:))
Nu ar fi cinstit.
Sunt unii oameni cu un orgoliu foarte flamand: vor cu tot dinadinsul sa fie mai "buni" decat altii, asta li se pare cel mai important. (Poate ma numar si eu printre ei, cine stie).
Dar realitatea contrazice idealul lor de implinire in viata: nu sunt nici f instariti, nici foarte respectati, nici realizari profesionale deosebite etc.
Atunci ei spun ca sunt mai buni pentru ca sunt morali, de exemplu. Sau sunt "educati". Sau provin din "familie buna" (adica bunicii, sau str-.. au fost boieri mari, au sange albastru). Etc.
Este un mecanism de aparare.
Daca cineva crede ca are monopolul absolut asupra moralitatii.. sa fie sanatos, nu ma priveste. Dar ma deranjeaza sa fiu pusa pe patul lui procust. De aici conflictul. (Nu este ceva ce mi-au facut, ci este atitudinea lor.. judeca in permanenta pentru a se pune in lumina. Si daca ma judeca pe mine e una. Dar parintii mei ce vina au?)

Dar ce pot spune? De astfel de lucruri depinde echilibrul lor psihic: se simt bine cand cred ca sunt mai buni decat altii. Eu as putea spune ca nu sunt chiar morali si am argumente f puternice. (Adica nu este nevoie sa injur.) Dar ce folos? Probabil ca ar face o depresie, iar apoi ar supracompensa si s-ar crede si mai buni decat acum.

Asa ca sunt si eu ipocrita si fac mici rautati. Se cred foarte culti: aduc in discutie subiecte (de cultura generala) cu care ii bag direct in oala. Se cred sange albastru? Vorbesc despre bunicii mei care munceau pamantul ca sa-si tina copiii in facultati. etc. (cred ca asta se numeste ca sunt pasiv agresiva, nu? Nu am deocamdata o solutie mai constructiva. Nu pot purta o discutie in care sa pretind respect pentru familia mea!)

(Mi-am adus problemele aici.. terapie de forum :)))))