Nevoia de a crede

Analizandu-ma pe mine am observat ca mereu am cate o "sete" (neimplinire). Sete pe care am incercat sa o sting cu cate ceva material... dar surpriza, setea revenea mai tare si mai acuta. Tot timpul incercam sa-mi satisfac setea cu lucruri materiale, dar materia fiind sortita mortii din start, era mistuita de sete. E ca si cum ai da morfina unui bolnav de cancer, ii alina suferinta pe moment dar boala avanseaza si sfarsitul se stie.

Deci, omul nu se naste cu "nevoia de a crede" ci cu dorinta de desavarsire. Credinta e o parghie pe care tot omul o are la dispozitie, fie ca e crestin, hindus sau ateu, el tot crede in ceva. Chiar si daca crezi ca doar tu ai dreptate , tot credinta se numeste si te deosebeste de animale.

Sunt doua varinte din care poti sa alegi: materia si spiritualitatea sau moarte si nemurire. Iar fiecare va alege in functie de trairea interioara, dupa cum vad sau simt. Adica cel ce vede mai mult alege materia , iar cel ce simte mai mult alege nemurirea.