CREATIE sau EVOLUTIE?

[clepsydra]

Drept sa va spun nu ma asteptam ca poeziile mele sa fie cantece de leagan si sa va adoarma.
Nimeni nu ma mai ataca, nimeni nu mai cuvanta.
Poate pentru ca astazi este ziua mea de nastere si astept felicitari din partea prietenilor, nu huiduieli.
Desi m-am simtit bine aici, totusi o sa parasesc acest forum, deoarece eu sunt obisnuit cu viata agitata a omului de afaceri, in care noul concept de marketing, “de la guerilla la gorila”, ma obliga sa trec de la lupta din codru a haiducului, prin care vindeam produse si ma zbateam pentru reclama de a te convinge, pe tine client, de calitatea produselor mele, sa caut acum prin jungla sau sa fiu nevoit sa creez artificial gorile purtatoare pentru produseele mele, pe care apoi, prin simpla copiere (un fel de replicare celulara), maimutele din jungla sa vrea sa imite comportamentul gorilelor. Aceste gorile le vedeti cu totii, laudandu-se cu hainele, cu mancarea, cu masinile, cu casele, cu femeile si cu alte produse, care de care mai calitative (????) si mai performante. Vedeti pe strada si maimutele, prinse acum in datorii la banci, atrase prin aceasta noua tehnica ispititoare de a trai azi, ceea ce ni s-ar cuveni sau ar trebui sa traim maine, conform unei evolutii normale (fiecaruia dupa dotare), corectata evanghelic (sa-i dai saracului sa nu moara de foame).
Din punct de vedere mitocondrial, somnul dat de Domnul lui Adam pentru a o crea pe Eva, este ceva asemanator acestui principiu de marketing. Omul, prin mitocondriile feminine, celebrele Eve mtDNA care guverneaza organismul uman din punct de vedere biologic, a ajuns la apogeu, dar si la criza. Acum este cazul ca spiritualul Adam, identificat de noi prin Adam mtDNA, sa se trezeasca din “somnul cel de moarte”, ca sa parafrazez imnul nostru, si sa caute sa iasa din criza in care l-a aruncat ADN-ul mitocondrial al Evei.
Nu mai lungesc vorba, inchei traseul meu pe acest forum cu o poezie optimista, in care-mi exprim parerea despre razboiul sfant. O exprim informational genetic. Ce sa fac! Deformatie profesionala.
Va doresc o evolutie placuta!

RAZBOIUL GENELOR
Exista-n lume genuri, trei,
Din care primul, cel mascul,
Sta astazi cocotat pe zmei,
Caci e puternic, e fudul.
Genul al doilea, femininul,
Cel ce organic guverneaza,
El e frumosul, e sublimul,
Si, intern, Terra cerceteaza.
Genul al treilea e neutru
Si-i arbitreaza pe cei doi,
Caci El e genul cel mai hatru,
Si sta-ntre ei, pentru nevoi.
Privind genetic, ele-s doua,
Ce-au fost separate de Tata
Si puse-n cele doua oua,
Cel de baiat si cel de fata.
Neutrul nu se baga-n ele;
El sta deoparte nevazut
Si pare ca nici nu e-n cele
Ce-au fost zidite la-nceput.
Cand se combina X cu Y,
Tu vezi, in cele ce se-ncheaga,
O combinatie, pe care Shrek
E singurul care-o dezleaga.
Razboiu-n gene-i alfabetic,
E-o lupta informationala,
Dintre cel ce-a creat sintetic
Si cel ce stie orice boala.
Primul este un om de stiinta,
Ce vede viata doar organic;
Al doilea, fiind tot o fiinta,
Pricepe-n plus si ce-i satanic.
Satanicu-i un rau organic,
Un fel de dezorientare,
A celui care este-un cinic
Al propriei vieti celulare.
Razboiu-n gene e mai amplu
Si nu e pentru orice om,
Caci omul mandru si-un pic tandru
A transformat omu-n genom.
El a uitat de procedura,
Ce Tata i-a spus-o lui Moise,
Si-a construit azi creatura
Ce n-are spirit si nu i se
Va mai vorbi vreodat’ de Tata
Sau de tandretea ce-o da fata;
I se va spune ce sa faca
Si, dupa ce-a facut, sa taca.
Privind genetic asta lupta,
Ea pare astazi inegala,
Caci numai Eva se infrupta,
Findca Adam nu se mai scoala.
Dar Cineva de Sus impunge
Pe’Adam, in coasta, sa se scoale
Si sa strige: - Mai… ajunge !!!,
Caci au taiat piesele sale.
Piesele sale-s niste gene,
Ce-n vitro au fost eliminate.
Astfel razboiul se asterne,
Caci treburile-s necurate.
Acum, Adam, trezit din somn,
Priveste-n jur si se framanta,
Caci vede-n lume un “Gen-om”,
Care numai prin om cuvanta.
El este-un om, facut organic,
Ce n-are vant divin în coasta,
E un robot cu scop satanic,
Ce-o vrea pe Eva de nevasta.
Se spune ca “Gen-om” va face
O lume-n lume mai prospera;
Atunci, cand i se cere, tace,
Caci are CIP in semi-sfera.
Adam, fudul ca un barbat,
Se umfla-n piept si, infoiat,
O-ntreaba p’Eva, derutat:
- Ce cauta “Gen-om” in pat?
- Stai linistit, raspunde Eva,
El e robotul meu din curte;
Mi l-a facut cadou, candva,
Un tip, care cunoaste multe.
Dar nu te teme, e de treaba;
El e un simplu eunuc,
Facut de ingineri, in graba,
Si au uitat sa-i puna cuc.
Adam priveste mai atent,
El vede CIP’u-ascuns in creier
Il scoate-ncet, cu un patent,
Si il striveste ca pe-un greier.
“Gen-om” priveste in oglinda,
Sa vada ce i s-a-ntamplat,
Si, de rusine, vrand s-o intinda,
Ii spune Evei: - Am gatat.
Apoi el pleaca la culcare,
In curte, unde-i este locul;
Acum el sta in ascultare
Doar de Adam, ce-i stie jocul.
Pacea in casa se asterne,
Iar Eva iarasi procreaza,
“Gen-omul”, ce statea pe perne,
S-a transformat in titireaza.
Natura prinde iarasi viata,
Si animalele se-ncanta,
Caci sunt in rai si au iar ata,
Prin care si Domnul cuvanta.
Eva e-acuma multumita;
Adam e-n casa iarasi treaz;
Ea nu mai pare ca-i grabita;
El e ca Domnul de viteaz!