am nevoie de incurajari

[Anna]

În prealabil postat de giovaninnaa

Buna Oana, nici nu stii cat de bine te inteleg! La mine din pacate e si mai urata situatia, pentru ca in decaderea lui, m-a si inlocuit repede, si este atit de hotarat ca imi este mai bine fara el, incat nu ma mai cauta DELOC! Ce pot sa iti spun.... am plans mult, am urlat, am jelit, dar ma rugam. Nu vedeam ce citesc de lacrimi, dar citeam Paraclisul Maicii Domnului. Strigam la Ea in durerea mea si o rugam sa stea cu mine ca nu mai pot... Am fost la un pas de a-mi pierde mintile. Dar Dumnezeu, Maica Domnului, duhovnicul, nu m-au lasat! Numai si numai rugaciunea mi-a putut alina suferinta. Dar sa nu te astepti ca dorul sa dispara. Nu dispare. Nu ai incotro. Trebuie sa iti traiesti suferinta, durerea. Nu exista alte solutii magice. Sa o traiesti constient, ca sa nu cazi in disperare, in deznadejde. Stii, eu chiar daca stiu ca pina la urma cel mai bine pentru mine este ASA cum este acum situatia... tot nu ma pot impiedica de la a-mi fi dor dureros de el, sau de la a-mi dori mult sa ne impacam. Dar ma stradui ca atunci cand imi zboara gandurile si ma apuca tristetea, sa ma adresez repede Maicii Domnului sau ingerului meu pazitor. Sa stii ca numai comunicarea constanta cu Ei cu toti, doar asta ajuta.

......