Infertilitatea in cuplu si dorinta neimplinita de a avea copii

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

@Fani - exista aici un semn de intrebare.

Noi vorbim aici de a crea viata si nu de a omori.
Voi (si altii) le cam puneti in aceeasi oala si nu este corect - prin IVF/ICSI se creeaza viata si nu se ia. Cu embrionii este o discutie inca ne-lamurita. Nu se stie daca ei in acel stadiu poarta viata. Nu se stie inca, parerile difera, in ce moment vorbim despre viata.
Variantele in discutie (la medici, biserici, etc.):
a. din momentul fecundarii
b. din momentul nidarii (in organsimul femeii)
c. din momentul in care bate inimioara prima data.

Eu inclin spre varianta c.
Pana atunci embrionii sunt celule viabile sau nu. Nu putem stii cu siguranta pana nu bate inimoara si nu vedem la ecograf. Si nidati ei pot fi rejectati de organism din diverse motive (ex. anormalitati, incompatibilitati, etc.)

Si mai intreb atunci:
1. Ce se intampla atunci cu femeile care pierd sarcini fara sa vrea (boala, incompatibilitate, etc.)? Sunt ele pacatoase?
2. Ce se intampla cu noi toate care lunar pierdem totusi embrioni? Au fost ei "viata"? Suntem pacatoase pentru asta? Trebuie sa spunem la spovedanie chiar?

Intr-adevar, din cate am citit si auzit in ortodoxie se considera ca viata incepe din moimentul fecundarii.
Este o discutie despre asta in cartea parintelui John Breck despre bioetica, Darul sfant al vietii, pe care o gasesti pe scribd. (vorbeste si despre FIV daca nu ma insel) El spune acolo despre aceste variante si ajunge la concluzia ca dpdv ortodox nu putem accepta ca viata ar incepe doar la nidare sau chiar mai tarziu.
Chiar genetica confirma acest fapt, pentru ca codul genetic prezent de la fecundare contine deja toate informatiile necesare dezvoltarii persoanei.
E adevarat ca si dupa nidare se mai prouc schimbari provenite de la mama. Insa nu esentiale.

Acum, sigur, se poate discuta si cerceta mai departe, dar asta este stadiul actual al discutiilor teologice despre acest subiect.

Si intr-adevar, daca pierdem embrioni fara sa ne dam seama nu este responsabilitatea noastra, insa daca folosim o metoda care presupune DIN START pierderea unor embrioni ca sa dam viata unuia este altceva.
Insa parerea mea este ca daca folosim o metoda care incearca IN PRIMUL RAND sa dea viata unui singur embrion fara sa distruga altii, cu sanse de reusita, atunci asta este acceptabil.