Citat:
În prealabil postat de heaven
Iar pe cei care privesc femeile dezbracate de acolo ca pe o mare primejdie,nu ma pot face sa gandesc decat ca,in adancul fiintei lor nu sunt nici pe deaparte intr-atat de spirituali si stiu cu siguranta ca orice ispita mai serioasa i-ar face sa cedeze.
Ori,aceea,dragii mei,nu mai este viata spirituala reala,parerea mea,e un fel de a sta cu drobul de sare de-asupra capului si a nu te uita in sus de teama de a nu te lovi.
Si,de regula,acest gen de persoane sunt cele mai predispuse sa pice realmente in pacat...
Iar in privinta rugaciunii,conteaza sa o faci cu sufletul,nu locul.
|
Pai da-mi voie sa-ti spun ca ai dreptate! Subiectul era - daca e pacat sa mergi la mare. Nu am spus ca e pacat, ci tocmai spuneam sa te uiti bine in sufletul tau. Da, cei care simt tentatiile sunt intradevar predispusi la pacate, si probabil cei care pica cel mai usor. Nu stam cu ochii pe drobul de sare dar nici nu dansam sub el sa vedem daca chiar cade, de accea propuneam sa te cunosti bine si sa iti aduci sufletul la nivelul care trebuie.
Cat despre rugaciune, ai dreptate o faci cu sufletul, dar cand sufletul e asa cum am descris mai sus, slab, atunci nu-l mai si chinui. Am mentionat chiar ca nu este imposibil, asa cum au dovedit-o foarte multi sfinti, dar apana la sfintenie noi mai avem mult.