Inselatoriile dnei E.G. White-Minciuna Alba

[Iustin32]

Doamna E.G. White, profet, lider şi fondator principal al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, a pretins că e inspirată de Dumnezeu, la fel ca profeţii Bibliei. Definindu-şi poziţia, ea afirmă: "In vremurile de demult Dumnezeu vorbea oamenilor prin gura prorocilor şi apostolilor. In zilele noastre, El le vorbeşte prin mărturiile Duhului Său" ("Mărturii pentru Biserică," Vol. IV., p. 148; Vol. V., p. 661; Nr. 88, p. 189) cu alte cuvinte, prin scrierile sale.
A pretins că fiecare rand pe care l-a scris, fie in articole, scrisori, mărturii sau cărţi, i-a fost dictat de Duhul Sfant şi trebuie să fie prin urmare infailibil. Oamenii ei acceptă şi apără cu putere aceste pretenţii. Scrierile ei sunt citite in bisericile lor, invăţate in şcolile lor şi predicate de pastorii lor la fel ca Sfanta Scriptură. Biserica lor stă sau se prăbuşeşte odată cu ceea ce-a pretins ea. Ei recunosc liber acest lucru. E delegată de oamenii ei ca Mahomed de mahomedani, Joseph Smith de mormoni, Ann Lee de Quakeri şi doamna Eddy de adepţii Ştiinţei Creştine.
Prin urmare, aceste pretenţii reprezintă obiectul unei investigaţii indreptăţite, faţă de care adepţii ei, care i-au criticat fără rezerve pe alţii care au pretins a fi inspiraţi divin, nu pot aduce obiecţii pertinente. Ei au publicat mai multe cărţi despre viaţa şi lucrarea ei, in care s-au adunat şi-au construit un sistem intreg ce pledează in favoarea ei. Citind aceste cărţi nu ţi-ai da niciodată seama că Ellen White ar fi făcut vreodată o greşeală, ar fi plagiat, inşelat, sau ar fi scris lucruri ce se presupuneau a fi inspirate dar care au trebuit să fie ascunse. Atunci cand redă viaţa oamenilor inspiraţi, Dumnezeu nu le ascunde eşecurile şi nu inchide ochii la greşelile şi defectele lor.
Prin urmare, publicul are dreptul să cunoască şi cealaltă faţă a vieţii doamnei White.
Poate că scriitorul acestor randuri e cel mai nimerit să ofere informaţii referitoare la acea etapă din viaţa ei, deoarece a făcut parte din adepţii ei aproape chiar de la inceputul organizaţiei lor, acum aproape şaizeci de ani, cand erau in număr de numai cinci mii. Autorul acestei cărţi are toate scrierile doamnei White din acea perioadă. Unele din cele mai distrugătoare dintre acestea au fost ascunse. Nici publicul, nici proprii lor oameni, cu excepţia catorva oficialităţi, nu cunosc aceste "revelaţii" timpurii. Relaţia apropiată a acestui autor cu doamna White i-a dat ocazia de-a o cunoaşte şi observa aşa cum n-ar fi putut s-o facă cineva care n-ar fi avut o astfel de relaţie cu ea.
De ce-am crezut odată in inspiraţia doamnei White?
Am acceptat odată pretenţia doamnei White de a fi inspirată din acelaşi motiv pentru care o accepta şi majoritatea adepţilor ei. Mai intai am acceptat Sabatul, apoi alte puncte din statutul de credinţă, pană ce-am ajuns să cred tot.
Odată ce eram printre ei şi de-al lor, am descoperit că toţi susţineau cu putere că doamna White e inspirată de Dumnezeu. Am presupus că ei ştiau mai bine şi i-am crezut pe cuvant şi asta fac toţi cei ce se convertesc, oricat ar incerca ei să nege.
Curand, mi-am dat seama că revelaţiile ei erau atat de legate de intreaga istorie şi credinţă a bisericii ei, incat nu mai eram in stare să le separ, la fel cum n-ar fi fost in stare un mormon să nu creadă in Joseph Smith, sau un adept al Ştiinţei Creştine in doamna Eddy. Credeam in celelalte doctrine cu atata convingere că inghiţeam ce-mi spuneau despre viziuni şi toate celelalte lucruri, şi asta fac toţi ceilalţi.
Cand am inceput să am indoieli in privinţa viziunilor, mi-am dat seama că presiunea era atat de puternică că-mi era teamă să le exprim sau chiar să mi le admit mie insumi. Toată lumea imi spunea că aceste indoieli vin de la Satan şi că mă vor face să resping adevărul şi mă vor distruge. Aşa că n-am indrăznit să le păstrez sau să cercetez problema; şi la fel se intamplă cu toţi ceilalţi.
Am văzut că toţi aceia care-şi exprimau indoielile referitoare la viziuni erau imediat numiţi "rebeli," erau "in intuneric", "conduşi de Satan," "necredincioşi," etc.
Neavand o altă credinţă intr-o altă doctrină sau in alţi oameni, nu ştiam ce să fac sau unde să mă duc. Aşa că am incercat să cred in viziuni şi să trec mai departe aşa cum fac mii de oameni, cand de fapt ei nu incetează să se indoiască nici o clipă. Acest lucru ii face să practice inşelătoria şi să pretindă in public că ei cred lucruri pe care nu le cred in inima lor, sau in cel mai bun caz asupra cărora au indoieli. Vezi cazul lui Uriah Smith din capitolul care vorbeşte despre punctul său de vedere.
Cam in urmă cu patruzeci de ani, in perioada de inceput a lucrării mele, cand credeam cu multă convingere in doctrinele bisericii adventiste, am scris un articol puternic in apărarea doamnei. In toţi anii care au urmat, nici unul din apărătorii ei n-a mai scris ceva atat de convingător. O dovadă e faptul că l-au copiat in apărarea ei, omiţandu-mi numele. De asemenea, citează acest articol in scrierile lor impotriva mea, spunand că acesta contrazice ceea ce afirm acum. Nu-i acuz, ci răspunsul meu este: "Inţeleptul se răzgandeşte adesea, dar nebunul niciodată."
Atunci cand am scris in apărarea doamnei White, in urmă cu patruzeci de ani, nu văzusem nici o copie a primelor ei viziuni incluse in "Un cuvant către mica turmă," 1847, şi in Adevărul prezent, 1849 şi 1850; nici pamfletele liderului Bates de la aceeaşi dată. Fuseseră ascunse atat de bine că nici măcar nu ştiam de existenţa lor. Acestea conţin cea mai distrugătoare dovadă impotriva inspiraţiei ei. Acestea au ajuns in mainile mele mult mai tarziu. Cu trecerea anilor, se strangeau şi alte dovezi, pană cand a trebuit să-mi schimb părerea.
In primii ani de activitate in parlament, domnul Gladstone, marele politician al Angliei, ţinea discursuri lungi in care apăra partidul de care aparţinea. Mai tarziu, şi-a schimbat punctul de vedere şi s-a alăturat opoziţiei. Atunci, un membru al fostului său partid s-a ridicat şi a citit unul din discursurile domnului Gladstone ce condamna cu vehemenţă vederile pe care acesta le pleda acum cu putere. La sfarşit, toate privirile erau aţintite asupra lui Gladstone. Ce putea spune? S-a ridicat incet şi-a spus: "Asta s-a intamplat demult şi au avut loc multe lucruri de atunci." Atat. Camera l-a aclamat din toată inima. Ii răspunsese eficient adversarului său. La fel răspund şi eu adventiştilor: "Asta s-a intamplat demult şi au avut loc multe lucruri de atunci."
Faptele prezentate in această carte oferă unele din motivele pentru care am renunţat la credinţa in pretenţiile doamnei White de a fi inspirată. Faptele sunt indisputabile, prin urmare, concluziile bazate pe ele trebuie să fie, chiar prin natura lor inevitabile.
Pentru a duce la indeplinire această sarcină, autorul, cunoscand slăbiciunile firii umane, a folosit un limbaj bland şi a arătat atata indulgenţă cat i-au permis faptele in acest caz. Dar, cunoscand greşelile şi inşelătoriile care au fost legate de doamna White şi de lucrarea ei, autorul a simţit că e datoria lui faţă de creştini să spună lucrurilor pe nume.
Autorul.
Poziţia mea in prezent
De cand am ieşit din mişcarea adventistă, in urmă cu vreo treizeci de ani, au continuat să spună că mi-a părut rău c-am plecat, c-am incercat să revin, mi-am renegat cartea şi-am mărturisit că sunt pierdut acum. Nimic din toate acestea nu e adevărat. Mă aştept să spună că m-am pocăit pe pat de moarte. Fac toate astea pentru a impiedica impactul cărţilor mele. Reafirm acum tot ce-am scris in cărţile şi tratatele mele impotriva acelei doctrine.
Mai mulţi pastori adventişti mi-au dat un ajutor preţios la scrierea acestor pagini. Odată, au crezut in inspiraţia divină a doamnei White, dar dovezile clare i-au forţat să renunţe la credinţa in visele ei.
D.M. Canright,