despre tatuaje, piercinguri,etc/

[windorin]

Nu cred ca voi putea vreodata sa vad tatuajul altfel decat ca o mutilare a chipului lui Dumnezeu din om, o manifestare a singuratatii si plictiselii persoanei in cauza, a lipsei unui sistem de valori bine pus la punct, etc.

Cu toate acestea, imi vine in minte intrebarea: Daca un om plin de tatuaje se converteste, in inima lui, si vine la Biserica, spre a vorbi cu preotul, spre a cauta insetat pe Dumnezeu, cum l'am primi? Cum l'ar primi preotul? Cum l'ar primi babele? Cum l'am primi noi insine? Cum l'am privit? S'ar simti oare iubit si ar fi oare primit cu bucuria intoarcerii fiului risipitor. Adesea suntem "Fiul cel Mare", care ne mahnim profund pentru bucuria lui Hristos si a altora pentru intoarcerea unui om pierdut, a unui tatuat, puscarias, pedofil, etc.

Oare o eroare de moment sa stigmatizeze pe viata un om?
Doar spunem adesea "pacatele tineretilor si ale nestiintei mele, nu le pomeni, Doamne".