suferinta=mantuire?

[costel]

Sa nu uitam ca suferinta este si "ingrasamant pentru patimi" dupa cum spunea cineva. Adica diavolul se foloseste de ea ca sa-l faca pe om sa-si piarda nadejdea in Dumnezeu, sa se razvrateasca impotriva Lui si, intr-un sfarsit, sa se lepede de El.

Prin suferinta omul se curateste de pacatele sale: "cine a suferit cu trupul a ispravit cu pacatul" (1 Pt. 4, 1).

Dar nu suferinta in sine il elibereaza pe om de pacat, ci harul lui Dumnezeu, care-l trezeste la pocainta pe cel aflat in cuptorul suferintei. Sfantul Marcu Ascetul spune ca "in durerile fara voie se ascunde mila lui Dumnezeu, care atrage la pocainta pe cel ce le rabda".

Faptul ca suferinta se poate face pricina de bunuri duhovnicesti nu inseamna ca ea nu trebuie inlaturata sau macar alinata.

Cu toate ca suferinta ne poate aduce un oarecare folos duhovnicesc, ea nu trebuie niciodata cautata cu dinadinsul. Cautarea ei cu orice pret, chiar in asceza, e primejdioasa si nefireasca. Suferinta trebuie primita si indurata doar atunci cand nu poate fi inlaturata.