Nu stiu

[Mara2009]

Nu stiu daca am postat bine aici, probabil trebuia la thread-ul cu rugaciuni dar vreau sa va spun problema mea.

Am fost impreuna cu EL timp de 2 ani jumatate.Ajunsi de pe bancile liceul in viata reala a studentiei , am dat de greu si tot greul asta s-a transformat intr-o despartire urata din care amandoi suferim. S-a pus problema banilor, a noilor cunostine, a timpului petrecut impreuna, compararea cu trecutul, cu alte relatii si lista poate continua. Ne-am spus Te iubesc pana in ultima clipa.Ultima clipa a fost cand el s-a desp de mine, crunt cu motivul ca vrea sa se regaseasca ..singur...si ma facut sa ma intreb cine e acest om? Despartirea a fost ca un soc pentru mine , fiind si prima dragoste a mea,am simtit deshidratare de la atata plans si dupa 2 luni, inca mai am cearcani si lacrimile parca nu se opresc.A fost o vara cumplita..La inceput lui i-a fost bine in sensul ca a trecut foarte rapid , a inceput sa isi gaseasca alte teluri sa se distreze ( fara inselat ) in timp ce mama mea vroia sa ma interneze in spital ca nu ma mai opream din suferit. Totusi incetul cu incetul, cu ajutorul rugaciunilor mi-am mai revenit desi durerea inca arde.Lui nu ii e bine acum, sufera in tacere.Poate sufera pt ca stie ca va trebui sa ne vedem la facultate in fiecare zi timp de inca 3 ani..de iubit stiu sigur ca ma iubeste de aceea gestul lui mi s-a parut drastic.Motivele le-am enumerat mai sus, printre care motivul banilor ( eu am o sit mai buna financiara fata de el si intotdeauna s-a simtit complexat desi eu il iubesc asa cum e ) ne-a adus sfarsitul. Insa eu cred in alt inceput, un inceput mai bun. Simt ca o sa fim impreuna , stiu ca nu e asta despartirea finala de aceea nu imi pierd speranta .Problema se pune in felul urmator

Am crezut ca sunt vraji .Stiu, ideea e un pic cam extrema dar hai sa fim seriosi..exista si oameni f rai.Asa ca am dat batai cu rugaciunile cum s-ar spune.Am dat pomelnic la 15 biserici si parca mai de al naibii nu se intampla nimic.Dumnezeu nu e tonomat dar totusi sunt 15 biserici plus credinta mea ..e cam ciudat .A fost dat prin cineva pomelnic la parintele Iustin iar el ( la fel ca si restul perotilor cu , care am vb ) mi-a zis ca o sa ma impac dar mai trebuiesc facute slujbe.Asa ca eu ..cea care nu prea credea inainte mi-am pus toata baza ca o sa fie bine.Si intradevar dupa ce am inceput sa citesc acatiste, situatia s-a mai ameliorat ( in sensul ca sufera si el acuma..nicidecum nu mi-a dat un semn de viata ).Continui sa merg la biserici, continui sa cred dar rabdarea imi e greu pusa la incercare.

Insa de fiecare data cand speranta ma parasea si plangeam cititnd acatistele..ceva in mine imi spunea sa am rabdare.Asa ca am ..trebuie sa am.


Am auzit de Sfantul Mina...oare e el unul din sfinti care imi poate ridica rugile la Dumnezeu?

Printre acatistele pe care le citesc (Sfantul Pantelimon,Sfantul Ioan Maximilian,Sfantul Simion Zelotul,Acatistul Maicii Domnului ,Sfantul Nectarie ) citesc si acatiste a celor catolici ( Sfantul Antonie, Sfantul Iuda Tadeu ). Imi place enorm de mult sa le citesc .Unii pot spune ca sunt multe, dar iti ia incredibil de putin timp sa le citesti si apoi senzatia pe care o ai ..e de neegalat.

Multumesc si sper ca nu v-am plictisit sau ametit.Am tendinta asta.