Multi se intreaba daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu,cum se face ca viata noastra e asa de apasata de tot felul de incurcaturi?Sau,daca punem intrebarea cu cuvintele Scripturii:De ce pe cel care-l iubeste Dumnezeu,il cearta,iar pe cel ce il primeste,il bate?Cu alte cuvinte,daca asa de mult ne iubeste Dumnezeu,de ce-i viata noastra asa de necajita?
Fiindca altfel sunt judecatile lui Dumnezeu decat judecatile oamenilor,altfel sunt judecatile unui tata care isi ia la rost copiii,decat socoteala copiilor,dar cand vin la minte deplina,atunci inteleg care a fost judecata tatalui lor cand le-a dat bataie.Asa si noi,cand suntem infasurati in trup,suntem cam destul de legati intru intelegerea trupeasca a vietii,suntem prunci cu intelegerea,dar cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi,atunci cu mare recunostinta ne vom zori a-I multimi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la care ne-a supus cand eram pe lume.Trebuie prin urmare,sa lungim vederea si dincolo de zarea acestei vieti(nepricepand-o),in cealalta Imparatie,ca sltfel nu putem pricepe nevoile vietii acesteia,si nepricepandu-o pe aceasta prin cealalta,no putem nici rabda.Daca o intelegem asa cum este,pe una in legatura cu cealalta,atunci oricum ar fi de necajita,capata o valoare nepretuita si atunci se intam,pla un lucru minunat-omul iubeste necazurile si pe toti cei care-l necajesc cu deosebire,cu alte cuvinte,crestinul care sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu,vede ca orice cruce a vietii sale este o marturisire a iubirii pamantesti a lui Dumnezeu,orice cruce e o treapta a desavarsiri.
|