Bunatate=prostie?

[sergiu]

Citeam pe un topic aici pe site despre cat de bun este Dumnezeu cu noi si pentru doar o secunda am simtit, asa, ca un gand ca "oare Dumnezeu chiar o fi asa de bun?". Evident ca in secunda urmatoare am alungat gandul rau dar nu pot sa ma intreb: oare eu in sinea mea nu asociez bunatatea cu prostia?? Stiind ca Dumnezeu este insusi Iubirea si Intelepciunea este poate un pic mai greu pentru cineva mai pacatos, ca mine, sa nu faca o asociere (chiar si pentru o secunda) a bunatatii cu prostia si sa simta ca parca ar avea dubii ca ar putea fi Dumnezeu chiar atat de bun. Probabil ca acest mod de a vedea lucrurile se trage din lumea aceasta in care traim unde vezi ca cel care fura si inseala - avanseaza si este vazut ca model social si considerat destept. Iar altul care traieste curat si cu iubire si nu va nedreptati niciodata aproapele este considerat cumva mai prost...

Ce este bunatatea izvorata din iubire? Care este intelepciunea bunatatii si iubirii?? Ce spun Sfintii Parinti despre aceste lucruri??
Cum putem lupta impotriva unei asemea preconceptii ca iubirea si bunatatea ar fi specifice oamenilor mai putin pregatiti si mai putin capabili??

Sa ma ierte Dumnezeu daca am scris ceva ofensator dar cred ca trebuie abordate astfel de subiecte!