Lupta noastra nu este cu Dumnezeu, ci cu oamenii

[sophia]

Eu nu-mi explic nimic.
Am pornit insa de la un lucru care ma deranjeaza teribil: exista oameni care au pretentia ca ei stiu (cel) mai bine adevarul, scripturile, voia lui Dumnezeu, ce se intampla acum 2000 ani etc. si ne dau noua celorlalti asa zis necredinciosi, prosti si rai lectii.
Cristiboss, Traditie, Zaharia, Orthodoxie si mai nu stiu cine.
Eu una ma revolt impotriva lor si a oamenilor care fac rau in mod voit, care nu incearca macar sa inteleaga pe cel de lange el, a oamenilor care fac crestinismul sa fie asa cum nu este lasat de Dumnezeu (dur, rece, inuman).
Eu stiu ca nu stiu multe, ca religia, crestinismul, ortodoxia in speta, este mare, necunsoacuta, nepalpabila, nu sunt scripturi pentru toate cele cate avem nevoie.
Sunt anumite lucruri care au fost scrise acum 2000 ani si mai bine, ca asa era atunci si atata se stia.
Noi nu putem stii, nici unul din noi.
Credinta poate si trebuie sa evolueze prin oameni, sufletul si stiinta lor. Nu poate sa ramana la nivelul de acum 2000 ani.
Sunt oameni care insa se opun vehement acestui dinamism si spun ca nu este crestin.
Ei vor: sa nu traim normal, sa nu facem copii cu ajutorul medicilor,sa nu, sa nu.
Eu una stiu ca ma rog si merg la biserica, am vorbit cu preoti, incerc sa citesc, dar cele afrimate de acesti oameni aici nu le-am gasit.
Da unii isi aleg un mod de viata mai dur, pentru ca pot si il denumesc credinta.
Daca asta este pentru ei credinta e bine pentru ei, dar de ce nu vin cu dovezi concrete ca asa a vrut Dumnezeu sa fie.
Fiindca nu le au. De ce judeca pe altii si inca dur?
Asta ma doare. Eu vad credinta si pe Dumnezeu in alt fel. Poate ca si eu gresesc,dar eu macar recunosc ca atat pot si atata stiu. Nu impun aceste idei ale mele.
Da, am dat sfaturi unor oameni care vor sa aibe copii in viata asta plina de greutati si renuntari.
Nu e bine, au sarit unii sa ma puna la punct ca sunt pacatoasa, fiindca lor le-a reusit, usor, in modul lor, avand relatii o data la nu stiu cat timp.
Acum eu nu stiu daca Dumnezeu i-a ales pe ei pentru ca sunt mai crestini, sau din alte considerente.
Eu nu pot si nu-mi permit sa judec in materie de credinta. Fiecare o are sau nu si o traieste sau nu. Credinta este o problema de suflet, de intelegere. Am mai spus alta.
Eu stiu ce scrie la acele porunci si atat.
Ce au scris oamenii apoi, nu stiu. Fiecare a scris (si Sfintii Parinti care nu am inteles nici acum cine au fost si ce lucrari au scris) cum a simtit si inteles.
Se spune ca mare parte din traditia crestina s-a pierdut, nefiind scrisa.
Cine a scris Biblia nu stiu. Acolo este un inceput, un fundament.
Mai departe trebuie sa adaugam noi, fiecare generatie.
Iar partea cea mai importanta este iubirea de oameni si asta nu reusim s-o perpetuam.
Eu nu pot intelege si accepta unele aspecte ale c redintei, ma face asta mai putin crestina? De ce, pentru ca judec, caut si simt?
Eu nu lovesc in oameni cum fac altii atat de crestini: sa alung femeia si s-o condman ca a fost facuta asa cum a fost facuta de Dumnezeu, sa ma impotrivesc casatoriei si traiului de familie, sau sa tin copilul flamand pana la nu stiu ce ora, ca asa cere la post si Sf. Impartasanie.
Nu stiu si nu a demonstrat nimeni ca asa este voia lui Dumnezeu.
Deci eu cu oamenii am ce am.
Ei au inventat institutia bisericii si alte lucruri.
Dumnezeu prin Fiul sau ne-a dat ce aveam nevoie: pilde, rugaciuni si cum trebuie sa traim.
Acum cat au oamenii programat de la Dumnezeu nu stiu, este o alta discutie si filozofie (oul si gaina).
Unii (chiar teologi, preoti) spun ca Dumnezeu a creat si raul, altii ca nu. Pe cine credem, unde sa cautam? Cine stie?
Dar putem sa fim noi fiecare, mai buni, mai toleranti, mai ajutatori, mai iubitori.