Despre vesnicia chinurilor iadului

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Si o parere personala: asa cum cei mantuiti vor evolua mereu spre mai bine, spre asemanarea cu Dumnezeu, poate ca si cei din Iad vor avea posibilitatea sa evolueze din rau in mai putin rau pana la o limita - dar nu dupa modelul teoriei apocatastazei care se asteapta ca toti sa se mantuiasca indiferent de voia lor.

Parintele Galeriu spunea cam asa: ingerii si oamenii sunt creati dupa chipul divin. Chiar daca ingerii cazuti s-au orientat catre rau, impotrivindu-se voii Lui Dumnezeu, ei totusi nu pot sa intunece complet chipul Lui. Oricat rau ar face, oricat de mare ar fi raul, exista si o mica proportie de bine in faptele lor, chiar daca ei nu intentioneaza sa faca acel bine.

Prin extensie, ma gandesc si la oamenii pacatosi care isi vor incheia viata inselati de vicleanul. Ei vor fi izolati de Imparatia Cerurilor, de Rai, pe pamant, continuand sa comita raul si acolo, insa poate ca acea doza de bine care nu poate fi stearsa complet de pe chipul imprimat in ei le va permite sa-si schimbe cat de cat felul de a gandi si de a se comporta, in mod liber, nefortati de nimeni.

V-ati pus vreodata intrebarea ce inseamna expresia "in vecii vecilor"? Asa cum "veacul" acesta e pe terminate si va urma alt "veac" sau eon sau perioada, si acela se va termina si tot asa la infinit. Cei mantuiti vor tinde mereu spre asemanarea cu Dumnezeu, din bine si si mai bine, din slava in si mai mare slava, asta e sigur. Dar poate ca si unii amarati din infern (nu la modul apocatastatic) vor vrea pana la urma sa se schimbe intr-un alt "veac", mai incolo, cand isi vor da seama ca este gresit sa ramana in rau pentru eternitate... Insa in NT scrie totusi altceva... Sa-L lasam pe Hristos sa judece.

Dar deocamdata suntem in veacul acesta asteptand Judecata.