Va rog, rugati-va pentru mine!!

[simona76]

Ma numesc Simona, am 33 de ani si ...nu as vrea sa intru in multe detalii; imi fac rau, ma rascolesc...o sa va spun pe scurt pasul mea...

De mica tata a fost mai dur, mai critic, uneori ne punea pe fuga nopatea tarziu, pe mine si mama... de fiecare data ne-am intors. Lucra de cele mai multe ori pana noaptea tarziu si mai venea si ametit/beat...nervii erau surescitati si avea chef de scandal, ne trezea din somn...la 5-6 ani stateam nemiscata in pat si asteptam sa adoarma apoi ma linisteam si eu...mda, sunt atatea de povestit...

Anii au trecut si m-am ales cu o hipersensibilitate suparatoare,stresanta.
Sufar din orice, sunt sensibila la orice ar spune oricine, nici sa plang nu pot , mi-e teama...as boci efectiv de atata suferinta acumulata , de cat am indurat (am facut-o odata si nu mai imi reveneam)...

De ceva luni bune, am un prieten pe care l-am evitat cat am putut la inceput ( el este aceiasi zodie cu tata - STIU!!..n-are rost sa discut despre zodii si oricum daca crezi cu tarie in Dumnezeu , restul sunt fantasme si n-au rost in viata noastra, nu sunt cu Dumnezeu) idee insa era fixa, prin presa peste tot zodii, zodii...fiinta umana fiind, am zis ok..uite este sagetator ca tata...nu vreau sa fiu cu acest barabt daca este ca el (drobul de sare), sigur au caracteristici comune conform celor relatate de zodiac. Ce nerozie!!!
STIU! fiecare om este unic in felul lui..dar teama de esec, de suferinta ma faceau sa ma gandesc obsesiv la asta.....
Intr-un final, am vazut ca avem foarte multe in comun...6 luni de vis, fericiti, in extaz amandoi fara contre, certuri, dimpotriva totul a fost de vis..In sfarsit, un om pe care-l simteam pe sufletul meufizicul, psihicul meu...Asa cum ma rugam adesea sa gasesc pe cineva...

De cateva saptamani, insa,am inceput sa vad ca atitudinea lui s-a schimbat un pic...multe atitudini de ale lui incep sa imi amintesc de tata...Asta m-a terminat! Sufar cumplit! Este cicalitor, ridica un pic tonul fara motiv...apoi imediat isi da seama, se supara pe el, isi cere iertare, se face tampit..etc. Stie cat am suferit....

Cu ceva ani in urma, Dumnezeu m-a facut sa imi doresc sa ma rog cu ajutorul Acatistului Sfantului Nectarie. Sunt si alte acatiste pe care le citesc, inclusiv Paraclisul Maicii Domnului. Dar Acatistul Sfantului Nectarie il citesc periodic, cate 40 de zile, si pot spune ca il simt atat de aproape la nevoie si nu numai. Acum au trecut 40 de zile si continui sa-l citesc , asa simt ....

Daca va uitati un pic in urma pe acest forum, am deschis un topic despre faptul ca prietenul meu nu vroia sa intre in biserica...Ma intrista/indigna...dar...odata m-a vazut citind acatistul, a parut interesat de el, l-a rasfoi...dupa un timp i-am oferit in dar unul si il citeste si el zilnic ca si mine fara ca eu sa-l fortez, spun...asa simte, presupun iar cand eu intru in biserica, el nu mai ramane afara, intra cu mine..aprinde lumari...E lucru mare!!!!Slava Cerului!

Unde-i buba mea cea mare??? A fost prea frumos totul pana acum...n-am mai simtit pana acum asa potrivire si impacare cum am simtit cu el...sufar cumplit cand vad ca parca se duce de rapa si el parca devine usor usor un al doilea tata, oricum i-am facut capul mare cu parintele mele , altul nu cred ca ar fi rezistat ..."uite cum semeni aici, uite cum faci dincolo..exact ca tata"..
Sufar cand vad ca face economii sa poata supravietui, platii chirii..etc...si astea ma fac din om, neom...Si pe el il vad ca suferind iar eu sufar si mai cumplit si simt ca o iau pe panta depresiei...Lupt cu mine!!! Sunt constienta ca nimeni nu este perfect si ca oricat as cauta un om cu care sa ma impac 100% nu voi gasi niciodata.

Vreau pace sufleteasca , vreau sa ma linistesc , vreau macar pe sfert din intelepciunea bunului Sfant Nectarie(ma si rog Lui mult ptr asta), sanatate psihica si fizica, intelegere, armonie si multa iubire.

Va rog o ruga ptr mine, un gand bun!!!
Va multumesc anticipat tuturor!


Doamne Ajuta!