Libertatea crestinilor

[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

Ioan 8, 31-36: 31. Deci zicea Iisus catre iudeii care crezusera in El: Daca veti
ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei;
32. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
33. Ei insa I-au raspuns: Noi suntem samanta lui Avraam si nimanui niciodata n-am fost robi. Cum zici Tu ca: Veti fi liberi?
34. Iisus le-a raspuns: Adevarat, adevarat va spun: Oricine savarseste pacatul este rob al pacatului.
35. Iar robul nu ramane in casa in veac; Fiul insa ramane in veac.
36. Deci, daca Fiul va va face liberi, liberi veti fi intr-adevar.

2 Corinteni 3,17: 17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

Galateni 5, 13-14: Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.

Iacov 2, 12-13: Sa vorbiti si sa lucrati ca niste oameni cari au sa fie judecati de o lege a slobozeniei: caci judecata este fara mila pentru celce n'a avut mila; dar mila biruieste judecata.

1 Petru 2, 16: 16. Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamant al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.


Suntem liberi in masura in care credem in Hristos si ne eliberam de pacat. Si nu trebuie sa facem din libertate un pretext pentru 'a sluji trupului', ci pentru dragoste. Libertatea crestina este deasupra Legii precum este si dragostea crestina.

Sa nu interpretam versetele asa cum ne poate sugera prima impresie. Noul Testament vorbeste despre mecanisme psihologice si despre realitati ale unui plan de existenta pe care îl ating doar cei ce duc o viata de rugaciune permanenta. Deci sa nu ne înselam ca întelegem întotdeauna ce spun anumite versete fiindca ele pot sa vorbeasca despre ceva ce ne e strain.

Orice om e liber, dar cei sub influenta patimilor sunt victimele impresiei ca nu sunt liberi, iar aceasta impresie falsa îi face sa ramâna în continuare prizonieri poftelor. Este un fenomen psihologic.

Totodata, viata de placeri împatimeste, face ca acea capacitate de respingere a ispitelor sa fie tot mai slaba, efortul respingerii ispitelor sa fie tot mai mare.

Viata de rugaciune, de trezvie aduce o limpezire asupra naturii umane, o cunoastere de sine si a mecanismelor psihice si legilor duhovnicesti, inclusiv o cunoastere a deplinei libertati a vointei umane. Acest nivel de constienta este numit libertate în Scriptura pentru ca omul nu mai e prizonier impresilor false, fantomelor adevarului.

Faptul ca suntem liberi nu înseamna ca este alta cale spre mântuire decât permanenta renuntae la voia proprie pentru a face voia divina.

Mântuirea consista în dobânirea energiilor necreate ca si continut al vietii noastre, adica în unirea cu Dumnezeu iar cu Dumnezeu ne unim numai daca ne straduim din toate puterilesi permanent sa ne apropiem de El. Unirea cu Dumnezeu o realitate sensibila, daca nu putem sa vorbim despre ea înseamna ca nu am dobândit-o.