parerea mea

[MariS_]

În prealabil postat de daaniell

Tare m-as bucura..sa ne graiesti mai multe MariS..caci nu e omul intelept(noi suntem marginiti in ale cunoasterii)..cuvantul o fi el tainic, si ascunde multa intelepciune, dar si lutul prinde viata cand e suflarea peste el.. Tacerea e mare comoara, e bine ca in cele ziditoare, sa punem piatra cu piatra..caci temelia cine ar putea-o surpa vreodata..
Acum intorsi in izvorul cel drag noua, sa mergem spre adanc, si inima sa ne fie smerita, caci ravnind la putin, vom avea multul, sa fim aceeasi cersetori a caror straita se tot umple..a hrani trupuri e cu anevoie uneori pentru noi, dar tot sufletul cel flamand si insetat se poate odihni langa un cersetor.
Si acum patrunsi in adanc, sa pretuim clipa ca pentru o intreaga viata. Atat suntem de pacatosi, caci si o clipa nu suntem vrednici a o trai, dapoi o viata intreaga? Meritam noi viata aceasta, aducem noi multumire pentru ea? Si de o sa multumim tare data, sa pretuim, sa pretuim dragii mei acea clipa, caci fiul risipitor se intoarce la Tatal, fiul risipit cu mintea, cu trupul lumii acesteia, fiul cel neascultator (cel ce nu vede, nu aude, nu simte), acum aude.. e strigatul Tatalui. E clipa cand fiul incepe sa vada..si putem vedea noi oare cu ochii nostri? Din intunericul pacatului, ne va izbavi Lumina, o Lumina ce o vede ochiul Lui Dumnezeu din sufletele noastre. Ochii nostri nu pot zari Lumina, dar constiinta ne invata a ne cai si ne poarta in adancul smereniei.
Sa pretuim clipa, precum scaldatoarea tamaduitoare, caci acum ne vom umple straita, acum Dragostea ne invata a iubi.. si de hranim un trup flamand cu paine, cata bucurie..cu atat mai de pret este Cuvantul, hrana sufletului.
Si unul este fiul risipit, si altul fiul intors..caci fiul se intoarce din lume, dar lumea ramane. Si vor zice unii: cine mai sunt si nebunii astia ca din pamant sunt, sunt niste cioburi, sunt niste viermi..si asa suntem.. Numai Dumnezeu sa nu ne faca, caci nu suntem..noi suntem niste slugi netrebnice si tare pacatoase..dar cum poate patrunde marginitul, nemarginitul?..O iubire inexistenta cum poate covarsi o Dragoste infinita?..
Din izvor sa nu mai iesim..sa nu cadem in plasa..cuvintele ziditoare sunt cu folos, dar sa nu intram in polemici cu nimeni(hrana a fost calcata in picioare), cand ne provoaca vicleanul, are si pregatita groapa..si e foarte lesne a judeca aproapele..asa sa nu-i facem pe plac..si sa ne rugam pentru tot omul. Noi sa fim aproape de biserica..si cu dragoste unul fata de celalalt, ca toti suntem la fel..nu-i unul mai mare ca celalalt..fiecare are necazurile si bucuriile lui..sa fim uniti si cate o ajuta Bunul Dumnezeu sa le facem pe toate. Sa avem ascultare si nadejde..
" Este o rusine pentru omenire ca exista unii ce gandesc mai nechibzuit decat un vierme; viermele isi pregateste moartea construindu-si un sicriu de matase, nu sa dispara din el, ci sa invie intr-o aeriana viata de fluture".(Origen)
Dumnezeu in mijlocul nostru

Am plans citindu-va caci eu, nevrednicul, sunt fiul risipitor, cel ce-am
ratacit atata timp prin desertul unei vieti traita la suprafata. Boala
moderna e impietrirea inimii. Si impietrirea inimii vine din trufia ratiunii.
Ratiunea betoneaza inima si o inchide ca intr-un turn medieval. Ochiul
Lui Dumnezeu din noi, constiinta, ramane prizoniera in turn. E nevoie
de un picamer care sa sparga incercuirea de beton a inimii, ca sa
ajungem sa simtim si sa zarim cat de cat Lumina cea Blanda si
Iubitoare a Lui Hristos. Aveti un dar deosebit de a ajunge la inima
fara sa folositi picamerul, ci un balsam cu putere ce topeste pana
si piatra. Continuati sa ne bucurati. Iertare.
Dumnezeu in mijlocul nostru.