Citat:
În prealabil postat de Daniela87
Pai si eu simt uneori ca trebuie sa fac asta.... Dar ce o sa fac dupa? Cum o sa pot trai cu regretul ca nu am facut tot posibilul sa se intoarca, sa fie credincios? Cum o sa pot trai cu gandul ca (desi a avut intotdeauna inclinatie sa faca tot felul de "afaceri", i-au placut distractiile si nu ii placea la biserica) in loc sa il sprijin si sa il ajut sa fie altfel l-am impins si mai tare in pacate si in bratele altora? Cum o sa pot sa imi iert toate astea? NU STIU!
De nu o sa se intoarca la mine...asta e. Dar as vrea macar sa se intoarca la Dumnezeu ca e mai important de o mie de ori decat impacarea noastra...
|
Sa iti ajute Dumnezeu sa reusesti sa il intorci la credinta!
Mie mi se pare totusi ca te sacrifici in van, sincer, si probabil motivul e doar faptul ca inca il iubesti in ciuda tuturor defectelor care il caracterizeaza.
Ai spus ca intotdeauna a fost asa cum e acum, pot sa te intreb de ce te-ai maritat cu asa un om, dar acum afirmi ca tu l-ai impins " spre ceea ce era dintotdeauna"?
Doamne ajuta!