Istoria rugaciunii „Cuvine-se...”

[geo.nektarios]

La Schitul Protatos ce se afla langa Kareia, aproape de locul Manastirii Cutlumus, este o vale mare, care are multe chilii. La una din chiliile acelea, ce era cinstita in numele Adormirii de Dumnezeu Nascatoarei, locuia un ieromonah batran si imbunatatit, impreuna cu un ucenic al sau. Si fiindca era obicei a se face priveghere in fiecare duminica la acest Schit Protatos, intr-una din sambete, seara, vrand sa mearga batranul la priveghere, a zis ucenicului sau: Fiule, eu ma duc ca sa ascult privegherea dupa obicei, iar tu ramai la chilie si precum vei putea citeste-ti randuiala ta, si asa s-a dus. Dupa ce a trecut seara, iata ca bate cineva in usa chiliei; iar fratele a alergat si a deschis, si a vazut ca era un monah strain, necunoscut lui, care intrand a ramas in chilie in noaptea aceea. La vremea Utreniei, sculandu-se, au cantat amandoi randuiala Utreniei. si cand au ajuns la „Ceea ce esti mai cinstita...”, monahul cel de loc canta numai: „Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii...” si celelalte pana la sfarsit, adica obisnuita si vechea cantare a Sfantului Cosma Melodul. Iar monahul cel strain face alt inceput al cantarii, cantand asa: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a impreunat si: „Ceea ce esti mai cinstita...”, pana in sfarsit. Auzind aceasta, monahul cel de loc a zis catre cel ce parea strain sa-i scrie si lui cantarea aceasta. Iar acela raspunzand, a zis: Adu-mi cerneala si hartie ca sa scriu. Si cel de loc a zis: Nu am nici cerneala, nici hartie. Iar monahul cel ce se parea strain i-a zis: Adu-mi o lespede. Deci monahul alergand, a aflat lespedea si i-a adus-o. Si luand-o strainul, a scris pe ea cu degetul sau cantarea: „Cuvine-se cu adevarat...” Si, o, minune!, atat de adanc s-au sapat literele pe lespedea aceea vartoasa, ca si cum s-ar fi scris in ceara moale. Apoi a zis fratelui: De acum inainte asa sa cantati si voi, ortodocsii. Si acestea zicand, s-a tacut nevazut.
De atunci cantarea aceasta ingereasca s-a dat in toata lumea ca sa se cante Maicii lui Dumnezeu de catre toti ortodocsii. Iar sfanta icoana a Nascatoarei de Dumnezeu ce se afla in biserica chiliei aceleia in care s-a facut aceasta minune, a fost adusa de catre parintii Sfantului Munte Athos in biserica Protatos, si acolo se afla pana astazi, asezata in Sfantul Altar deasupra sfintitului scaun cel de sus. Pentru ca inaintea icoanei acesteia s-a cantat intai de catre Arhanghelul Gavriil cantarea aceasta. Iar chilia aceea a inceput a se numi: „Axion estin”, adica „Cuvine-se cu adevarat”, si valea aceea, in care se afla chilia, se numeste de catre toti pana astazi Adin, care insemneaza „a canta” sau „cantare”. Pentru ca in aceasta s-a cantat intai cantarea aceasta ingereasca a Maicii iui Dumnezeu.


Am atasat icoana Maicii Domnului in fata careia s-a arata Ingerul... Asa se pastreaza pana azi!