Romanul si Injuratul

[eucred]

Omul cu nume crestinesc, omul care poarta in fruntea lui numele lui Hristos, cand ajunge la necaz injura de Dumnezeu, de Hristos, de Precistanie, de Precista, de Cruce in loc de a cere ajutorul lui Dumnezeu si a se folosi de cele sfinte si dumnezeiesti.
''Cheama-ma pe mine in ziua necazului tau - zice Domnul - ca Eu te voi asculta si tu ma vei proslavi'' (Ps.49, 16-28, comp.Iov.22,27;20,12;106,6,13,19,28;Zah. 13,9;Ps.21;Mt.8,23-27;14,22-23
Diavolul atunci, impotrivindu-se omului necajit : ''Nu chema pe Dumnezeu, ci cheama-ma pe mine ca eu te ajut mai bine si mai degraba''.
Crestinul intelept, luminat cu Dumnezeiescul Dar al Duhului Sfant, atunci, in necazul lui isi intoarce fata sa catre Dumnezeu, Creatorul si Purtatorul de grija al sau, I se roaga in Duh si in adevar asa cum ii este voia si ii place lui Dumnezeu (Ioan 4,23-24; comp.Filip. 3,8; Ioan 1,17;2 Cor.3,17).
Crestinul lovit si jefuit de talharii iadului, despuiat si pustiit de stralucitele sfintenii dobandite la Sf.Botez, la ungerea cu Sf.Mir si impartasirea cu Dumnezeiescul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, insa se lasa amagit de sarpele satana, il asculta si i se tocmeste lui ca o sluga a iadului, la necaz se impotriveste chemarii Dumnezeiesti si incepe a injura numele lui Dumnezeu prabusindu-se trepat, treptat, cu fiecare injuratura scarboasa si nelegiuita, tot mai mult in iad, de viu.