Tatal ....ne duce in ispita?

[andrei_im]

Din Parintele Alexander Schmemann - "Tatal Nostru":

"Cutremuratoarea putere a raului nu rezida in raul in sine, ci in faptul ca raul distruge credinta noastra in bine, distruge convingerea noastra ca binele este mai puternic decat el. Acesta este intelesul ispitei. Chiar si incercarea de a explica raul pe calea argumentelor rationale, pentru a-l "justifica" sau "indreptati", daca pot spune astfel, este tot o ispita: este o cedare launtrica in fata raului. Atitudinea crestina fata de rau constra cu precizie in a intelege ca raul nu are nici o explicatie, nici o justificare, nici o baza - el fiind radacina razvratirii impotriva lui Dumnezeu, a desprinderii de El, a ruperii de plinatatea vietii. De asemenea, e de dorit sa intelegem ca Dumnezeu nu ne da noua explicatii despre rau, ci ne da puterea de a rezista raului si de a-l birui. Aceasta biruinta nu consta in capacitatea de a intelege si explicita raul, ci mai degraba in capacitatea de a ne confrunta cu el inarmati cu deplina forta a credintei noastre, a nadejdii si iubirii noastre. Prin credinta, nadejde si dragoste ispitele pot fi biruite. Credinta, nadejdea si dragostea sunt raspunsuri la ispita, biruinte asupra ispitei si, prin urmare, asupra raului.
Hristos Domnul nu a explicat pricina raului, nu l-a justificat, nu l-a indreptatit in vreun fel, ci l-a infruntat cu credinta, cu nadejde si cu dragoste. El nu a distrus raul, ci a demonstrat puterea luptei impotriva raului si ne-a dat noua aceasta putere; aceasta este puterea pentru care ne rugam atunci cand spunem: "Si nu ne duce pe noi in ispita".
Nu exista nici o realitate concreta pe care am putea-o numi "ura", dar ura apare in toata forta ei cutremuratoare atunci cand un om uraste alt om. Nu exista suferinta ca atare, exista oameni care sufera. Totul in aceasta lume a noastra, totul in aceasta viata a noastra, este personal. Asadar in Rugaciunea Domneasca noi nu cerem sa fim izbaviti de vreun rau impersonal, ci de cel rau."

Transcriu acum si talcuirea Parintelui Galeriu...
Doamne ajuta!