Pilde din PATERIC

[iustin10]

În prealabil postat de andrei_im

S-a facut odata sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si parintii graiau, iar avva Pior tacea. Mai pe urma, sculandu-se, a iesit. Si luind un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umarul lui. Si punand intr-o traista putin nisip, il purta pe piept. Intrebat fiind de parinti ce inseamna aceasta, a zis : acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele - caci multe sunt - si le-am lasat dinapoia mea ca sa nu simt durere pentru ele si sa plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea ma indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie sa fac asa, ci mai vartos pe ale mele sa le aduc dinaintea mea si sa port grija de ele si sa ma rog lui Dumnezeu ca sa mi le ierte. Si auzind parintii, au zis : cu adevarat aceasta este calea mantuirii.

Iata alta atitudine de smerenie si de ne-judecare a aproapelui,ci mai degraba de judecare a ta insuti.
Daca in loc de aceasta pilda era un citat despre virtutiile ne-judecarii,eram toti de acord si fiecare isi vedea de ale sale. Dar acesta nu e un simplu citat ci o fapta de viata ,o atitudine a cuiva. Deci aceste principii,daca nu le infaptuim in viata noastra ,daca nu le aratam prin fapte reale,isi pierd toata frumusetea si valoarea.
Patericul este o carte de invatatura vie . El uneste viata cu trairea interioara si cu Evanghelia.Nimic mai frumos.....