Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

[deja-vu]

un subiect de meditat: "Sufletele delicate au nevoie de principii ferme ca sa ajunga acolo unde le este locul." (P.Constantinescu)

Draga sora Sophia, numele tau inseamna intelepciune dar ceea ce spui tu aduce mai degraba a sofism. Am intrat in discutie pt. ca subiectul era important si ar fi grav ca articole precum cel de care erai asa incantata sa sminteasca si pe altii. In primul rand, ce deranjeaza prin stridenta si spirit anti-ortodox e paranteza adaugata titlului de thread, adica: "merita ea mai mult?" Am aratat f.clar ca tocmai femeile (si inca multe de rang inalt) au fost cele care L-au ascultat si urmat pe Hristos; chiar Maica Domnului era din familia regala, iar Maria Magdalena se zice ca era de neam imparatesc. Am dat o lista de sotii si fiice de imparati sau guvernatori romani care au fost martirizate sau au ajuns sfinte in calendarul ortodox: oare le lipsea ceva in lumea asta de au hotarat unele sa moara in chinuri pentru credinta? Ar fi putut primi Sf.Elisabeta ceva mai mult pe lumea asta, dupa ce imparatul ii oferise jumatate din Imperiul Roman, cand ea dorea sa fie mireasa lui Hristos si sa ia cununa stralucita a muceniciei?? Oare de aceea i-a ras in fata imparatului, zicandu-i sa nu mai piarda timpul degeaba si sa treaca la executie, pentru ca voia mai mult de jumate de imparatie ???

Femeia care cauta implinirea suprema si anume indumnezeirea prin Iisus (asta inseamna a fi mireasa lui Hristos: unirea cu Dumnezeu, asa cum a trait-o Sf.Ap.Pavel care a zis "Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste în mine") va dispretui orice alta marire sau oferta lumeasca, trecatoare. Dar chiar daca ar fi sa judecam la nivel trecator, cei care au gustat fericirea divina prin Hristos aici pe Pamant ar renunta la orice si ar suporta chinuri sau umiliri ca sa regaseasca acea stare, cu atat mai mult a o dobandi definitiv. Era si un proverb: "Cine a auzit cantecul privighetorii nu mai poate fi fermecat de ciripitul mierlei"-adica toata cautarea asta aiurea a "fericirii" lumesti e pt. ca oamenii nu au intalnit inca Fericirea; de aceea Sf.Pavel, care a cunoscut-o pe deplin zice: "Bucurati-va pururea, rugati-va neincetat" (daca nu te rogi nici nu poti pastra fericirea, pt. ca duhurile rautatii au atata invidie pe cei care se bucura de ceva complet inaccesibil lor si incearca sa ne distruga fericirea prin cei care se fac uneltele lor docile si inconstiente). Calea femeii catre Fericire si mantuire e cea randuita de Sf.Ap.Pavel (smerenie, cuviinta, tacere, dragoste, rugaciune); evident insa ca diavolii arhiconi vor veni cu tot felul de argumente si sofisme sa amageasca pe cei ce n-au patruns esenta ortodoxiei ci doar litera, exteriorul ei (chiar si intre preoti). Iata ce scria Pr.Arsenie Boca unui preot la 11 oct.1989:

<< Parinte

Ar trebui sa-ti scriu “Cuvioase”, dar îti voi scrie când vei fi asa, daca în zilele viitorului vei ajunge si “cuvios parinte”: Patericul l-ai citit si studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de asemenea. Filocalia iarasi.

Studiul e una - îl pot face toti. Acoperirea cu viata însa o pot face din când în când abia câte unii, unde si unde, câte unul într-o suta de ani. N-ai avut parte de studiul, care odata era miezul si splendoarea Teologiei: Mistica, definita “stiinta îndumnezeirii omului”.

Nu-i destul sa stii calugaria; trebuie sa-i si înveti calea, sa-ti deprinzi o fire noua, fire de “fiu al lui Dumnezeu” între fiii oamenilor.

Ai ajuns tu asa devreme ca vârsta, convingere si evidenta a trairii în Hristos, în atotprezenta dogmatica a lui Dumnezeu, ca sa rezisti la ispitirile mestesugite si uneori simple de tot, ale vicleanului vrajmas, care în atâtea prilejuri te-a dovedit slab?

Sa stii ca el nu se multumeste cu biruinte mici si nebagate în seama de tine, ci-ti pregateste o neobservata slabire a credintei si o revenire la modul “natural” al vietii, fara “exagerarile” vietii mai presus de fire, sau supranaturale. Ori tu tocmai viata cea mai presus de natura esti juruit sa o dovedesti reala si posibila între fiintele nepricepute între care ar fi sa traiesti viata ta pamânteasca.

(referitor la femeile carora preotul le era duhovnic): Nu le lasa sa te îngramadeasca cu dragostea lor, care mult mai are pâna sa fie toata numai dupa Dumnezeu. Nu le lasa sa-ti intre în chilie; vorbeste cu ele numai în biserica. De-ar fi cu putinta nici sa nu te vada decât în biserica.

În cazul când vei fi propus pentru Prislop, sa stii ca nu-i o treaba usoara si simpla pentru un calugar ca tine “simplu” si “usor” întru toate ale unei cai mai presus de fire. Toate vor trage de tine în jos, ca n-au alta putere. Sunt pline de nestiinta, de uitare si de nebagare de seama asupra mintii si fara grija de propria lor mântuire. Nici una nu poate învata razboiul nevazut si ca urmare nu progreseaza duhovniceste; nu le intereseaza parca.

Deci daca tu nu-ti vei vedea cu toata sinceritatea si seriozitatea de propria ta izbavire din încercuirea vicleanului vrajmas, lovindu-l neîncetat cu rugaciunea neîncetata “Doamne Iisuse”, nu scapi teafar si te poti trezi - Doamne fereste - cazând în pacat si scos din preotie.

Nu vorbi mult si nu te împrastia ca pierzi adâncimea si dai în superficialitate. Te stiu neascultator, desi te lauzi cu nu stiu ce ucenicie; dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de câte ori te-am rugat, câte bine stii.

Ca atare banuiesc ca vei pati multe necazuri si înfrângeri tocmai pentru ca nu te pricepi sa urmaresti cele vesnice în locul celor vremelnice; nu prinde Adevarul putere de viata în viata ta, ci numai rele de care este plina lumea si locul unde, sa zicem ca vei fi.
Ai grija!

Iata, îti dau aceasta ascultare: sa ispravesti cu râsul; deoarece acolo, cu râsul tau de toate tragi tu în jos si nu mai esti ce trebuie sa fii. Iisus n-a fost vazut niciodata râzând în aceasta lume care-l va rastigni. Verifica-te cât mai des cu Predica de pe Munte. Învat-o, adânceste-o, traieste-o, ca dupa normele ei înseteaza, flamânzeste “omul cel nou, cel venit din cer”, pe care-l ai în tine arvuna a Împaratiei lui Dumnezeu dinlauntrul tau. >>

Referitor la Parintele Cleopa: poate nu stii, dar e considerat ultimul Avva asemenea celor din Pateric; probabil (cu modernizarea actuala) n-o sa mai avem in lumea ortodoxa unul ca el... un simplu "cioban" (asa erau si Avraam, Moise, David) care vorbea cu Dumnezeu si incerca sa tina credinta asa cum a fost mii de ani, pana sa vina "teologii" cu fumuri de Paris si Geneva sa ne invete ratarea mantuirii (ca in asta sunt experti, doar au reusit-o pe ei insisi).

Apoi Avva Cleopa nu tipa la nimeni si nu se mania decat pe pacat, nu pe om; pt. fata aia fii sigura ca s-a rugat el destul dupa ce intai a mustrat-o... De unde si pana unde expresia "dispari de aici", ca n-a zis asa? Cand un sfant vazator in duh foloseste cuvinte mai dure pt. a opri un ratacit gata sa faca o crima, fii sigura ca asta era singura solutie si asa l-a indrumat Dumnezeu. In timp ce vorbea cu fata Cleopa avea rugaciunea inimii, deci a avut timp sa intrebe si sa primeasca raspuns de sus cum anume sa procedeze cu ea.

Cine merge la manastire sa ceara sfat unui monah ca Cleopa - veteran al razboiului nevazut si sfant in viata, in legatura cu intentia de a ucide un prunc, e o persoana care si-a pierdut nu numai rusinea dar poate si mintile. In mandria si ratacirea ei s-a considerat vrednica sa calce pragul unei sihastrii unde nici macar carne nu s-a mancat vreodata si sa-l ispiteasca pe acest sfant cu o cerere de "binecuvantare" pt. omor! (chiar a indraznit sa-l si contrazica, aducand "argumente" psihiatrice ca de fapt crima ei merita aprobata si inca de un Avva) Dupa o viata de rugaciune, lacrimi de pocainta, infometare, ani lungi de sihastrie singur in padure, vine o ucenica a diavolului la Cleopa sa-l ispiteasca si sa piarda mantuirea: un singur cuvant de ingaduinta sau iertare de-ar fi scapat Cleopa si se osandea! Degeaba toata lupta lui cu patimile, cu diavolii si comunistii, degeaba rugaciunea neincetata, daca ar fi cazut in asa o cursa: isi pierdea cununa prin aprobarea sau macar tolerarea unei crime.

Sf.Simeon Stalpnicul doar a intins piciorul spre carul inselator care chipurile urma sa-l duca la cer (apoi si-a facut cruce si amagirea s-a risipit) dar pt. asta a ramas cu piciorul putrezit, plin de viermi: << Diavolul, nesuferind o nevointa ca aceea, a lovit piciorul cuviosului cu o rana cumplita si a putrezit de pe el carnea si curgea din rana puroi cu viermi pe stalp spre pamant. Iar el, ca un alt Iov rabdand, punea viermii pe rana, zicand: "Mancati, ceea ce Dumnezeu v-a dat voua!" >> ( http://www.crestinortodox.ro/calenda...esc-36002.html)

Poate chiar si dupa sapuneala lui Cleopa fata a ucis copilul, darmite daca-i mai si aproba scuzele invatate de la medic! Cat de departe sunt asemenea femei (si cei care le aproba) de ortodoxie si de mantuire... Au impresia ca diavolii din vazduh (mai ales cei de la vama omorurilor) se vor induiosa si poate vor varsa o lacrima cand vor lua in primire femeia si-i vor citi ca si-a ucis pruncul la sfatul medicului, ca sa-si menajeze sanatatea sau sa evite nasterea unui copil sarac cu duhul... Sau ca dreptatea de la Judecata de Apoi e un fel de targuiala ("mai dati-mi o sansa, promit sa fiu fata cuminte de data asta")

Imaginea ta despre duhovnicul bland, sfatos, glumet si ingaduitor cu pacatele cele mai grave, politic corect daca se poate, e complet gresita (vezi scrisoarea de mai sus a Pr.Arsenie)... Un duhovnic e un razboinic si un barbat dintr-o bucata, calit in zeci de ani de nevointe si temnita, nu o muiere careia sa-i planga toti indracitii pe umar. Maine-poimaine o sa-L cenzureze caldiceii si pe Hristos, cum de-a indraznit sa spuna catre canaaneanca: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor". Iar ea ar fi trebuit sa aiba macar un pic de demnitate feminista si sa nu admita asemenea ocara...