Cantaretii care ne deranjeaza

Fratilor,
am citit raspunsurile voastre. Cu unele sunt pe aceeasi lungime de unda cu unele nu. Dar poate buba e la mine..de aceea nu doresc sa "critic".
Insa!...am un necaz...care cred eu ca imi vine din "deformatie profesionala".

Si nu e vorba de "smerita smerenie" nici ca as fi eu vreo mare cunoscatoare ci privesc aceasta problema pur si simplu ca pe o lupta proprie...care sincer si deschis va spun ma necajeste atat de tare ca imi vine sa ies din Biserica uneori nemaisuportand strana care am senzatia ca mai mult striga decat canta.

Eu am mers la strana ani si zile. De ceva timp nu o mai fac. Dar am ramas cu prostul obicei de a auzi 'vocile" de pe margine daca le pot numi astfel.

Vreau sa va spun din experineta proprie cat de greu imi este sa ma detasez de ele si sa incerc (macar) sa traiesc Liturghia nu sa judec oamenii din Biserica.
Imi tot pun in minte, mai poate ca simt nevoia sa canta, poate asa se simt ei mai aproape de Domnul, poate ca asta e jertfa lor. Dar imi este f.greu. Credeti-ma!

Mi-i dor de cantarile acelea pe tonalitati joase....care parca iti mangaie sufletul si ti-l imbraca in smerenie si bucurie.
Mi-i dor de Heruvicul acela cantat usor soptit, mai mult in taina..mi-i dor de un Pre Tine te Laudam.. mai mult suspinat decat cantat..care parca imbraca si totodata completeaza rugaciunea cea de taina a preotului.. Duhul tau cel Sfant nu-L lua de la mine..
Mi-i dor de toate..

De aceea revin la ceea ce spuneam mai acum vreo 3 ani unui prieten. Bine e sa stii cat mai putin. Cu cat stii mai putin cu atat esti mai LIBER!
Poate este o teorie inapoiata dupa unii. Nu stiu! Insa eu una asa simt!
Dumnezeu sa-mi dea si sa ne dea rabdare si putere sa transformam ceea ce ne deranjeaza in Biserica in jertfa si iubire. Astfel am credinta ca si noi si ei se vor folosi.