Catolicismul vazut de Dostoievski

[paradosis]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Corect, atâta timp cât ortodocşii nu deformează acest "consensus patrum" prin adăugarea lui numai de la Tatăl.
Ceea ce au înţeles exact Sfinţii Părinţi aveţi, de exemplu, în această clarificare a Sf Vasile cel Mare:
"Chiar dacă Sf Duh este al treilea în demnitate şi în procesiune (ordine), pentru ce ar trebui El să fie al treilea în natură ? Că este următor Fiului, având existenţa Sa de la El şi primind-o de la El şi anunţându-ne pe noi şi fiind complet dependent de El, este ceea ce ni s-a transmis prin tradiţia de credinţă; dar că natura Sa este pe locul al treilea nici nu suntem învăţaţi de sfinţi, nici nu putem desprinde logic din ceea ce s-a spus". (Contra lui Eunomiu, 3.1, PG 29:655A).

Ceea ce au crezut Sfinţii Părinţi, asta crede şi Biserica Catolică. Transmiteţi asta "sfinţilor" dv păstori.

Eu n-am auzit niciodata crezul, nici macar in bisericile de stil nou, ce-si zic ortodoxe, in varianta de care pomeniti dumneavoastra, ci doar cu “care de la Tatal purcede”, fara "numai" sau orice alta restrictionare. Daca dumneavostra stiti altceva, sint curios sa aflu detalii…

Sfinta Traditie inseamna consensus patrum, de aceea avem o singura credinta (ortodoxa) si nu una dupa Petru si alta dupa Pavel, dupa cum spune chiar si la Scriptura. In acelasi sens, nu exista dogma dupa fiecare sfint, indiferent de cit de mare o fi, nici macar dupa acela de vesnica pomenire si pe care il cheama pe drept cuvint Vasile cel Mare.

Si daca, totusi, Biserica papilor apostati crede si in scrierile Sfintilor care nu se bucura de acest consens, cum explicati existenta lui Spiritus Sancti de la Fiul, evident altceva decit purcederea, dupa cum reiese din spusele Sf. Vasile cel Mare, pentru ca eu chiar nu gasesc asa ceva in catechismul romano – catolic? Sau Biserica dumneavoastra doar retine dincolo de consensus patrum numai ceea ce-i convine si justifica ereziile?!