* post *

[mirabela]

Vai Zaharia, cum mi-ai adus tu aminte acum si cum ma faci sa plang dupa bunicii mei(Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace). Da, sunt ardeleanca, si asa era la sat! Ziua de sarbatoare era zi de sarbatoare, nu ce cocea aluat miercuri, vineri si duminica.

Imi aduc aminte, ca duminica nu mancam pana nu veneam cu totii de la biserica, si atunci era singura zi din saptamana cand mancam carne. Adica supa pe gaina cu taietei sau galuste, si din carnea fiarta se facea felul doi de mancare, carnea se dadea prin faina si ou si se prajea, servita cu piure de cartofi. In cursul saptamanii mancam fara carne, chiar daca lucram la camp de dimineata si pana seara. Aveam 5 anisori, si moshu(bunicul meu) mi-a confectionat o sapa, un ''fursier' si o grebla, de jumate de metru, numai bune pt mine, ca sa invat sa-ntorc fanul, sa sap cartofii..., si binenteles copil fiind comentam . :)

Insa ma bucuram foarte mult cand ploua afara, si-ntruna din zile zic bunicii mele:'' uraaaa, in sfarsit mai stam si noi acasa si nu mai merem la camp''. La care bunica pe un ton bland, ma cearta si zice '' chiar daca ploua, tot avem ceva de facut acasa, prin curte''.

Am primit pachet de la mama si ieri am gatit o zama de bumbi noi(ciorba de fasole boabe noi), fara carne, de post, dar e facuta cu ulei.

Doamne ajuta.

În prealabil postat de zaharia_2009

Desi risc sa ies putin din tema stricta a threadului , ispitit de povestile si parerile postate mai sus pot spune ca odinioara am povestit cu un batrin octogenar de la tara toamai despre traditii, obiceiuri, credinta . Asfel imi spunea ca nevasta lui , ca de altfel toate femeile din sat, avea vase separate pt. mincarea de frupt si pt. cea de post; copii erau obisnuiti ca inainte si dupa fiecare masa sa faca rugaciuni ; asemenea la trezire si la culcare; nu lipsea nimeni din casa duminica de la biserica ; toti se spovedeau si se impartaseau in cele patru posturi ; nu incepeau si nu sfirseau muncile agricole fara obiceiul local de ,,a iesi cu satul si preotul la tarina" pt. rugaciune; atunci cind incepea aratul, semanatul si strinsul recoltei nu se impreuna cu nevasta lui cel putin o seara din ajun ; orideciteori facea fundatia pt. o casa si atunci cind era gata venea preotul sa o binecuvinteze; cind isi faceau fintini la fel preotul binecuvinta ; sfesteau casa la boboteaza si la adormirea MD.cu intreg inventarul agricol si animalele, posteau 3 zile pe saptamina adultii si 2 copii pina la 8 clase in conditiile in care munca cimpului era aceiasi mereu , adica fara sa se codeasca de la munca cum ca ar fi neputinciosi in zi de post ; duceau la biserica ca prinoase din prima recolta de miere, griu, struguri , ulei de foarea-soarelui , vin .
Aceasta discutie am avut-o cu respectivul batrin in Ardeal si el imi era bunic iar eu mergeam la ei (la bunici) in fiecare an o vara intreaga, pina tirziu dupa copilarie.
Mi-aduc insa aminte ca marisor fiind si mergind la ceilalti bunici , mocani din sudul tarii, si venind ziua duminicii am intrebat-o pe bunica : este duminica, noi nu mergem la biserica ? Ea mi-a raspuns : ce sa cautam , ce treaba avem noi ? popa isi face treaba lui acolo noi pe a noastra aici si uite asa. Mergem cind este sarbatoare ! Atita era credinta lor , si nici obiceiuri nu aveau multe si frumoase . Nici nu-mi prea placea la ei , mergeam f. rar. Comuna lor are in jur de 1700 de locuitori iar biserica satului este destul de mare , ar putea cuprinde 300-400 de oameni dar pt. ca nu este obiceiul ca toata lumea sa fie prezenta la biserica mereu ai impresia ca biserica este mai goala desi 40-50 de babe si femei se string duminica . Bunica din Ardeal cind ma trezea duminica mai devreme ca sa am timp sa ma spal si sa mi se descreteasca fata de la somn, pt. a ma pregati pt. biserica iar eu tot leneveam in pat ma apostrofa si-mi spunea : aici mama, la noi , tat omul mere la beserica duminica; numai hal mai slab si putregai de om nu vine , dar din aceeia nu prea is prin sat pe la noi !

Astazi ce mai este din acestea ? Mai nimic , deoarece parintii nostri , cu voie sau fara de voie , au fost desradacinati de comunisti din credinta si din bunul simt al romanului simplu si nefudul de el. Astazi traim in era plasticului , a televizorului , calculatorului si a fast-food-urilor , in era chiciului, a prostului gust, al nesimtirii ridicata la rang de virtute , a batjocurei si a mistoului , a vulgarului si a prostiei mindre, a desteptilor facuti peste noapte cu diplome de pe care nici nu stiu sa citeasca , a descurcaretilor si priceputilor la orice !
De ce s-a ajuns la toate acestea ? In primul rind pt. ca s-a inlocuit domnul D.zeu si credinta in el cu domnul Om si credinta in fortele si energiile lui betege, pt. ca s-a inlocuit frica si rusinea lui D.zeu cu nesintirea ciinita pina a dat in curaj prostesc . Iar in al doilea rind pt. ca s-a inlocuit educatia facuta de bunicii care spuneau copiilor lor cind plecau de acasa la scoli si servicii la oras : mama, sa fi cuminte , sa fi respectuos, sa fi ascultator, sa fi supus , sa nu ne faci de rusine pe unde mergi, sa ierti, sa ingadui si sa faci lucrul drept si bun, sa nu minti si sa nu ascunzi adevarul ... s-a inlocuit spuneam cu educatia parintilor , incaltati cu sandale si salopete de catre comunisti si indoctrinati impotriva lui D.zeu cu urmatorul gen de educatie : bai copile, sa fi tare, sa nu te lasi cu una cu doua, sa nu te dai batut , sa te descurci si sa nu mori prost , sa nu vi batut acasa... bai sa fi destept !
Si destepti au ajuns cei mai multi dintre fartii nostri incit altceva decit desteptaciunea lor nu le mai poate intra in minte . Au mintea ocupata, toate sertarele ei sunt pline doar cu desteptaciunea lor .

De la ce frumos si sanatos am pornit si la ce hidos am ajuns si nu mai putem scapa de el !