Sfantul Siluan Athonitul

[Daniel777]

Vineri, 24 septembrie 2010, Biserica Ortodoxă va face pomenirea Sfântului Cuvios Siluan Athonitul (1866 – 1938), un dascăl apostolic şi profetic al Bisericii din secolul XX.

„Sfântul Siluan s-a născut în anul 1866, în Rusia, la 27 de ani pleacă în Sf. Munte Athos, la M-rea rusească Sf. Pantelimon, unde devine monah şi unde vieţuieşte până la adormirea sa întru Domnul, la 24 septembrie 1938.
Privită din exterior viaţa sa nu este spectaculoasă. Dar însemnările sale publicate împreună cu o foarte consistentă introducere de către ucenicul său, arhim. Sofronie, ne descoperă profunzimea vieţii sale duhovniceşti ce l-a condus la acea cunoaştere a lui Dumnezeu prin experienţă, care este viaţa veşnică. Încă de la începutul vieţii sale duhovniceşti a primit un mare har de la Dumnezeu văzându-L pe Hristos viu. Vedere nu a durat decât o clipă dar, după cum scrie Părintele Sofronie, inima şi trupul său au fost năpădite cu totul de un foc atât de năpraznic încât dacă vederea ar fi durat mai mult n-ar mai fi putut să supravieţuiască. De atunci nu a mai putut uita privirea lui Hristos, o privire de o negrăită blândeţe, nesfârşit iubitoare, plină de pace şi bucurie. În toţi anii vieţii sale, care se vor scurge mai apoi, el a dat neobosit mărturie că Dumnezeu este iubire, iubire nesfârşită, nepătrunsă.

Actul de canonizare îl numeşte pe Sfântul Siluan: „dascăl profetic şi apostolic al Bisericii”, ceea ce înseamnă o recunoaştere a importanţei deosebite pe care acest sfânt, depăşind limitările naţionalităţii, o are pentru întreaga Biserică a lui Hristos”.

Scrierile Sfântului Siluan au cunoscut o răspândire foarte mare, fiind traduse în peste 15 limbi, din întreaga lume, inclusiv în limba română, marcând decisiv viaţa a numeroşi contemporani, care s-au convertit sau reconvertit la o dreaptă înţelegere a cunoaşterii şi trăirii în Hristos.

Mesajul învăţăturii Sfântului Siluan Athonitul ar putea fi rezumat astfel: „După ani îndelungaţi de nevoinţă pentru păstrarea harului dumnezeiesc Sf. Siluan a primit de la Hristos un cuvânt care este de fapt un mesaj adresat umanităţii contemporane: „Ţine mintea în iad şi nu deznădăjdui!” Împlinirea acestui cuvânt l-a ajutat pe Sfântul Siluan să lupte cu mândria dobândind smerenia lui Hristos.

Părintele Sofronie pune în paralel primirea acestui cuvânt de către Sf. Siluan şi descoperirea ecuaţiei lui Einstein: E = mc2 , formulă ce stă la baza ştiinţei şi tehnicii contemporane, eliberând surse colosale de energie pentru viaţă, dar şi marcând începutul pregătirii focului apocaliptic gata să înghită întreaga viaţă pe pământ. Într-o lume caracterizată printr-o deznădejde generală, cauzată de pierderea credinţei în Înviere – un adevărat iad -, cuvântul lui Hristos: „Ţine mintea în iad şi nu deznădăjdui!”, adresat nouă prin Sf. Siluan este un îndemn la realism duhovnicesc plin, însă, de nădejdea în iubirea lui Dumnezeu, care biruieşte iadul.
Într-un limbaj simplu şi accesibil, dar în acelaşi timp foarte profund, Sf. Siluan ne împărtăşeşte înscrierile sale experienţa sa duhovnicească insistând asupra faptului că cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă doar în Duhul Sfânt, atunci când ai smerenia lui Hristos iar iubirea ta îmbrăţişează întreaga lume, chiar şi pe vrăjmaşi. De altfel, Sf. Siluan ne învaţă că singurul criteriu al adevărului este tocmai iubirea faţă de vrăjmaşi, lucru posibil doar cu ajutorul harului lui Dumnezeu, dacă ţinându-ne mintea în iad nu deznădăjduim”