A aparut o Manastire care nu asculta de BOR pentru erezia ecumenismului

[Aurelia2010]

Marius Exiguul spune:

„Toti traditionalistii au radacinile si hirotoniile de la bisericile ortodoxe canonice, intrun fel sau altul. Si ierarhia rusa alba, are succesiunea apostolica de la biserica rusa care era in comuniune cu celelalte biserici. Iar GOC din Grecia a primit hirotoniile de la rusii albi. Nu uitati ca in biserica rusa alba, Sf ioan Maximovici slujea cu arhiepiscopul Teofil Jonescu(PS Teofil era hirotonit de catre sf Ioan Maximovici si mitropolitul roman refugiat la Paris IPS Visarion Puiu care era pe stil nou, cu acordul sinodului rus alb, condus de IPS Anastasie), si cu diversi ierarhi din alte jurisdictii ale bisericilor canonice”.

Pr. Veniamin Ilie:

Frate Marius, adevărul este că în România informaţiile s-au adus doar după ce au fost cenzurate de puterile dornice să aducă adevărul în întuneric şi minciuna în lumina cunoştinţei, pentru a lipsi pe om de orice posibilitate de a se mântui. Mai sus am spus care este adevărata succesiune a Bisericii Ortodoxe Tradiţionale din Grecia şi care este cea care a rămas de la ierarhia din 1935, care nu primise modernismele şi ereziile noi. Cât despre ierarhia florinită, despre care spui că a primit hirotonie de la o Biserică oficială în comuniune cu alte Biserici de stil nou, mă simt dator să mă opresc şi să-ţi vorbesc mai deschis.

Episcopul Hrisostom de Florina este unul dintre ierarhii care a reuşit să scape din prigoanele statului păgân grec. Acesta a făcut un compromis, care mai târziu avea să fie văzut şi să-i dovedească frica de stat şi nu de Hristos. În 1937 (dacă mai ţin bine minte, cu exactitate), Hrisostom de Florina se separă de celălalt Episcop, Matei, şi rămâne singur, cu preoţii şi credincioşii episcopiei pe care o conducea. Acesta nu se abate de la Sfintele Dogme şi de la Învăţătura Bisericii, ci doar urmează compromisului făcut cu statul care urmărea să aducă întru nefiinţă Sfântul Sinod Tradiţionalist. De aceea, părăsindu-l pe PS. Matei, aduce Sinodul în imposibilitate de a lăsa episcopi. Astfel, Hrisostom de Florina nu a lăsat în urma sa nici un Episcop, pe când Episcopul Matei, primeşte încuviinţarea unui alt Episcop tradiţionalist, din Bulgaria (dacă nu mă înşel), şi Hirotoneşte în 1947 (cu precizie), un episcop, pe PS. Spiridon, unul dintre cei mai de seamă luminaţi duhovnici athoniţi, care părăsise comuniunea cu episcopii ce adoptase ereziile modernismului, încă din 1925. După aceasta, PS. Matei şi PS. Spiridon hirotonesc noi Episcopi şi întăresc la lor Sfântul Sinod.

Revenind iarăşi la cei din Florina, trebuie să spunem că după anul 1950 preoţii lor începuse să nu mai fie suficienţi pentru necesităţile eparhiei, şi fiind în imposibilitate de a hirotoni noi preoţi, cercetează alte Sinoade şi găsesc fără abateri Sinodul ROCOR, în care se afla şi Arhiepiscopul Ioan Maximovici. Acest Sinod deleagă doi Episcopi, pe Serafim Ivanov şi pe Teofil Ionescu, care în 1955 îl hirotonesc pentru eparhia din Florina (şi restul Greciei unde aveau credincioşi) pe Arhimandritul Akakios în treapta de Arhiereu. În 1956, acesta, împreună cu Arhiepiscopul ROCOR-ului, Leontie Filipovici, hirotonesc alţi Episcopi în Grecia şi întemeiază astfel Sinodul. Aici fac o paranteză şi precizez că Episcopul Teofil Ionescu era hirotonit nu pe stil nou, ci de către Arhiepiscopul Ioan Maximovici şi Arhiepiscopul Visarion, dar când aceştia intrase sub ROCOR! Teofil Ionescu a fost în ROCOR, şi nu în Patriarhia Română. Cât despre hirotonia lui de preot, nu avea cum să fie refăcută întrucât fusese săvârşită în vremea în care ierarhia română nu căzuse în erezie, vreme în care şi Sfântul Ioan Iacob primeşte hirotonia, tot de acelaşi Sinod care mai târziu, urmaşii aveau să cadă în erezie. De aceea PS. Teofil Ionescu nu era sub ierarhia de stil nou sau sub BOR, deşi fusese hirotonit de ierarhia BOR veche, care avea să cadă mai apoi în erezie! De asemenea, nu putem spune că Sfântul Ioan Iacob a fost pe stil nou, fiind hirotonit de BOR, pentru că ierarhia BOR mai târziu avea să cadă în erezie! Deci, până la căderea în erezie, ierarhia română a avut arhierei vrednici şi fără eresuri. Până la cădere!

Marius Exigul spune:

„Daca prviti fotografiile din arhiva Sfantului Ioan, veti vedea ca la hirotonia episcopului Kovalevski-episcop de San Denis, acesta este cu mitra latina pe cap(noul episcop). Oare gresea Sfantul Ioan Maximovici? Dorea cu adevarat unitatea bisericii ortodoxe intr-un singur trup-Hristos”.

Pr. Veniamin Ilie:

Am avut ocazia să privesc şi eu acele fotografii. Ei bine, acestea apar publice pe internet acum, iar ROCOR-ul nu găzduieşte nicăieri în istorie dovezi clare că aceste fotografii sunt valabile. Arhiepiscopul Ioan Maximovici a scris mult împotriva latinilor papistaşi şi nu a părăsit niciodată slujirea slavă! Trebuie să înţelegem aceasta pentru că IPS. Ioan a mărturisit vreme îndelungată şi s-a chinuit datorită mărturisirii sale, şi nu avea cum să-şi calce mărturisirea şi să slujească cu catolicii, cum arată în acele fotografii. Dacă priveşti cu atenţie două dintre fotografii, în care Arhiepiscopul Ioan este cu spatele, vei înţelege că aceste fotografii au fost falsificate de către un nepriceput, întrucât poziţia corpului Arhiepiscopului Ioan este aceeaşi, cu spatele, capul plecat în aceeaşi parte, privirea îndreptată în aceeaşi parte, deşi cadrul ce-l înconjura diferea între cele două fotografii. Preoţii noştri au studiat foarte mult problema şi au aflat că Arhiepiscopul Ioan Maximovici nu a slujit niciodată cu ereticii sau cu ecumeniştii. Trebuie, de asemenea, să amintim că ROCOR-ul nu a slujit din totdeauna cu ecumeniştii, iar perioada în care a fost Arhiepiscopul Ioan Maximovici în viaţă şi a slujit în ROCOR, nu s-a slujit cu ereticii! Abia mai târziu avea ROCOR-ul să cadă în erezii, cum de altfel, acum a căzut şi în erezia serghianistă, părăsind total mărturisirea Sfinţilor, cum a făcut şi ierarhia de stil nou în 1924.

Ecumenismul în ROCOR începe să înflorească după venirea la putere a Arhiepiscopului Laurus, care a şi făcut erezia din 2006, aducând în nelucrare harică sinodul ROCOR.

În 2006, Sinodul ROCOR, în frunte cu Arhiepiscopul Laurus (Lavru), intră în comuniune liturgică cu Patriarhia Moscovei, fără să ţină cont că patriarhia Moscovei era desăvârşit implicată în erezia ecumenistă şi nu se curăţise de eresul serghianist. Împotriva acestei erezii, ridicându-se unii dintre ierarhi, printre care se afla şi Arhiepiscopul Damaschin, reuşesc să păstreze ierarhia ce nu s-a afundat în eresul săvârşit de comuniunea dintre cele două ierarhii şi căderea în erezie. Astfel, Arhiepiscopul Damaschin devine Mitropolit al şi Preşedinte al Sfântului Sinod, cu sediul în Moscova. Sfântul Sinod numără acum în jur de 7 Arhierei.

În 2009, căutând Sinodul care nu a primit unirea cu Moscova, ştiind că este mult strâmtorat şi prigonit pentru că nu a făcut compromisul, deznădăjduiam că-l voi afla. Astfel, pe la începutul anului 2010, prin intermediul unui credincios pe stil vechi din Basarabia reuşesc să iau legătura cu unul dintre Arhiereii Sfântului Sinod, Prea Sfinţitul Adrian, Episcop al Chişinăului şi Pământurilor Moldoveneşti. Astfel, în înştiinţez despre Biserica Ortodoxă Tradiţională din care fac parte, din România. După cercetări amănunţite, din partea ambelor părţi se decide intrarea în comuniune liturgică. Actul de comuniune liturgică a cuprins Slujba Sfintei Liturghii săvârşite în Moldova, la care a participat o delegaţie forată din doi clerici ai Bisericii Ortodoxe Tradiţionale. Astfel, Biserica din România intră în comuniune cu Sfântul Sinod Moscovit care a rămas nevătămat de ereziile în care au căzut ierarhii ROCOR-ului.

Frate Marius, este foarte bine că mi-ai adresat aceste întrebări. Dacă mai ai nelămuriri, chiar poţi să mi le trimiţi şi eu îţi voi răspunde cu toată dragostea şi atenţia pentru a nu-ţi da informaţii eronate în nici un fel."
Preluat de pe www.veniaminilie.wordpress.com un blog al unuia dintre preotii de stil vechi ce a trecut cu ROCOR-ul vechi.