În prealabil postat de DAMIAN
3) Rugăciunea poate fi eficace numai dacă este făcută în conformitate cu voia absolută a lui Dumnezeu: „îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă" (I Ioan 5:14; vezi articolul VOIA LUI DUMNEZEU, ). în modelul de rugăciune dat de Isus, Rugăciunea domnească, există o cerere care confirmă acest principiu: „facă-Se voia Ta, precum în cer și pe pământ" (Mat. 6:10; compară cu Luca 11:2; să observăm propria rugăciune a lui Isus în Ghetsimani, Mat. 26:42). în multe împrejurări cunoaștem voia lui Dumnezeu deoarece El ne-a revelat-o în Scriptură. Noi putem fi siguri că orice rugăciune care este bazată cu adevărat pe promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său va fi desigur eficientă. Ilie a fost sigur că Domnul Dumnezeul lui Israel va răspunde rugăciunii sale cu foc și după aceea cu ploaie, din cauza cuvântului profetic al Domnului care i-a fost spus lui (I Împ. 18:1) și pentru că el a fost deplin încredințat că nici unul din dumnezeii păgâni nu era egal sau mai mare decât puternicul Domn Dumnezeu al lui Israel (I Împ. 18:21-24). Uneori voia lui Dumnezeu devine clară numai pentru că noi căutăm cu stăruință să descifrăm care este ea. Apoi, odată ce am ajuns să cunoaștem voia lui Dumnezeu în legătură cu orice problemă dată, putem să ne rugăm cu credință că Dumnezeu ne va răspunde (vezi I Ioan 5:14,).
(4) Nu numai că noi trebuie să ne rugăm conform cu voia lui Dumnezeu, dar trebuie să fim în voia lui Dumnezeu dacă vrem ca El să ne audă și să ne răspundă.
Dumnezeu voiește să ne dea lucrurile pe care le cerem numai dacă noi căutăm mai întâi împărăția și neprihănirea Sa (vezi Mat. 6;33, ). Apostolul Ioan afirmă fără echivoc: „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui" (I Ioan 3:22,). Păzirea poruncilor lui Dumnezeu, iubirea Lui și săvârșirea a ce este plăcut înaintea Lui sunt condiții indispensabile pentru primirea răspunsurilor la rugăciune. Când Iacov scria că rugăciunile celui neprihănit sunt eficace, el se referea atât la o persoană neprihănită prin credința în Hristos cât și la una care trăiește o viață de neprihănire, în frica de Dumnezeu, și de ascultare față de El — ca de exemplu, cea a proorocului Ilie (Iac.5:16-18; compară cu Ps. 34:13-14). Același punct de vedere a fost subliniat deja în Vechiul Testament. Dumnezeu a arătat in mod clar că rugăciunile lui Moise în favoarea Israeliților au fost eficace datorită relației sale de ascultare și credincioșie față de Domnul (vezi Ex. 33:17,). Din contră, psalmistul afirmă ca dacă noi păstrăm păcatul în viețile noastre, „nu ne-ar asculta Domnul" rugăciunile noastre (Ps. 66:18; vezi Iac. 4:3,). Acest fel de atitudine a constituit principalul motiv din cauza căruia Domnul nu a mai ascultat rugăciunile Israeliților idolatri și răi (Is.1:15). Dar dacă poporul lui Dumnezeu se căieste de păcatele sale și se întoarce de la căile sale rele, Domnul promite să-Și aplece din nou urechea Sa spre ei, să-i asculte, să le ierte păcatele și să le tămăduiască țara (II Cron. 7:14; compară cu 6:36-39; Luca 18:14). Să reținem faptul că rugăciunea marelui preot pentru iertarea păcatelor Isra*eliților în Ziua Ispășirii nu putea să fie ascultată până când propria sa stare păcătoasă nu era curățită (vezi Ex. 26:33, nota; vezi articolul ZIUA ISPĂȘIRII,).În sfârșit, pentru ca rugăciunea să fie eficientă noi trebuie să fim stăruitori. Acesta este aspectul cel mai important al pildei văduvei stăruitoare (vezi Luca 18:1-7; vezi 18:1, ), îndemnul lui Isus de a „cere ... a căuta ... a bate" (Mat. 7:7-8) învață despre perseverența în rugăciune (vezi Mat. 7:7-8,). Apostolul Pavel ne îndeamnă, de asemenea, să ne rugăm neîncetat (Col. 4:2; I Tes. 5:17,). La fel, sfinții Vechiului Testament au recunoscut acest principiu. De exemplu, numai atât timp cât Moise a perseverat în rugăciune cu mâinile ridicate spre Dumnezeu au avut Israeliții succes în lupta lor împotriva Amaleciților (vezi Ex. 17:11, ). După ce Ilie a primit cuvântul profetic că va ploua, el a stăruit încă în rugăciune până ce ploaia a venit (I Împ. 18:41-45). Anterior, acest mare prooroc s-a rugat cu stăruință și cu zel pentru ca Dumnezeu să aducă din moarte la viață pe fiul văduvei din Sarepta până ce Domnul a răspuns rugăciunii sale (I Împ. 17:17-23).
|