Lupta noastra

[Florin-Ionut]

De fapt, noi nu ne impotrivim raului, caci raul in sine nici nu exista. Noi ne luptam impotriva celui rau, impotriva unor ratiuni libere, corupte si viclene, dupa cum spunem si in Rugaciunea Domneasca: "si ne izbaveste de cel rau". Deci mantuirea, adica izbavirea sau salvarea sau scaparea noastra trebuie inteleasa ca mantuire de cel rau. Omul care este caracterizat ca fiind rau este de fapt inselat de duhurile rele, iar fiecare patima care-l stapaneste este de fapt un inger decazut care si-a facut cuib intr-un colt al mintii omului. Asa inteleg Sfintii Parinti pacatele si viciile: ca prezenta reala a demonilor de tot felul, care au reusit sa-L indeparteze pe Duhul Sfant din templul Lui Dumnezeu, facandu-se pe ei insisi dumnezei falsi, idoli, pacalindu-l astfel pe sarmanul om. Omul devine astfel sclav fara sa-si dea seama, condus fiind spre o moarte mai rapida, renuntand la adevarata libertate care trebuie inteleasa ca a face voia cea buna a Lui Dumnezeu.

Efeseni 6, 12:

"Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh."

Nu stiu de ce nu am constientizat pana acum acest amanunt destul de important.