Despre esecuri in relatiile cu aproapele=Prietenii fara sorti de izbanda

[mirabela]

Nici sa nu pui la suflet! E o atitudine de copila, exact ca la varsta de 16 ani! Te-a jignit, asta e, viata merge inainte si fara ea!

Imi aduc aminte de o drama pe care am trait-o in timpul liceului, si s-a lasat cu o depresie foarte urata, care m-a urmarit cativa ani, din cauza unei asa-zise ''prietene'' binevoitoare. Ea, saraca, acum imi e mila de ea, tanjea la iubirea unui baiat, care chipurile ma iubea in secret, si de acolo a cam plecat tot.

Anii au trecut si am avut si alte prietene, inca foarte apropiate, ne-am ajutat la bine si la greu, pana la momentul in care s-a nimerit sa lucram in aceeasi firma, si oarecum indignata de promovarea mea, si-a schimbat atitudinea, evident m-a si jignit. Am ramas amice si in ziua de azi, dar totul are o limita.

Insa am ''pierdut'' o prietena sufletului meu, desi ea a ales alta cale, cale cu care io nu-s de accord, relatia s-a racit. Poate Bunul Dumnezeu va ingadui, si o va ierta si va veni inapoi.

De ceva timp, si io traiesc in strainatate, si am realizat ca Bunul Dumnezeu si Maica Domnului sunt peste tot, inclusiv si aici. Si niciodata nu ne abandoneaza, ci ne iubesc.