Lupta noastra

[vsovivi]

Atențiuniune!: ATENTATAT!.. adică poftele descreierate de a te vedea poftind... pofta mare pentru minciunile măririi... le crezi, și crezi pentru ele și ele se descreierează pentru credința ta... lacomă. E goglinda gLumii în care îți sulimenizezi fața-rnicia... că nu e nici o hărnicie pe acolo. Vrei să te te impui prin viol... adică nu e altceva decât pofta de a blestema tu... din nemulțumire firește... căci cum altfel te poți satisface, decât curios întrebând: „pentru ce să sufăr oare?”... și atunci nu mai suferi pentru nimeni ci te mulțumești ca să fi sătul... o sățietate plină de nemulțumiri. Păi dacă te-ai săturat de ce nu ești mulțumit fiule? Știu căci nu ți s-a lăudat competența și capacitatea de ușurătate. Cât de ușor poate fi ca de frică să cauți să fii primul ca să te mândrești? E cel mai simplu simplu: furi! Și tu crezi și furi și apoi te ascunzi după tupeul cică al nefățărniciei... dar nu vezi că e doar lăcomia care se știe pe ea că e nefățarnică? Poftește cu nefățărnicie căci iată că nu mai are nici o rușine... Dar se va vedea cândva cât de amră este îmbucătura ei... e bucuria răzbubunării... un foc ce pare dulce, dar e cel mai amar... amarul la foc continuu.

Cu alte cuvinte: e cugetarea trufașe fără cuvinte... ca să moară proștii de necaz și să sufere de curioși ce sunt. E rânjetul gloabei ce râde de măgar. Râde ciorb de boală spartă... fiindcă doar la noi corban la corban nu-și scoate ochii. Asta la visvista beiby.